Uniunea Națională a Barourilor din România solicită Consiliului Superior al Magistraturii și Inspecției Judiciare să ia măsurile legale pentru a stopa scurgerile de informații din dosare, cu afectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și compromiterea intereselor justiției

În urma constatării unei recrudescențe a fenomenului scurgerilor de informații din dosare aflate în faze nepublice, de natură să afecteze drepturi fundamentale ale cetățenilor: dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție, egalitatea de arme, dreptul la imagine, dreptul la viață privată, dar și imaginea și încrederea în justiție,

Uniunea Națională a Barourilor din România solicită Consiliului Superior al Magistraturii și Inspecției Judiciare să ia măsurile legale pentru a stopa scurgerile de informații din dosare aflate în faza nepublică a cercetării și urmăririi penale, fapte care afectează drepturile fundamentale menționate.

UNBR constată că, tot mai frecvent, în spațiul public apar fragmente din declarațiile părților, stenograme, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, fotografii și înregistrări ambientale, probe administrate în cauze aflate în faza de urmărire penală și descrieri amănunțite ale împrejurărilor în care au avut loc faptele.

Scurgerea unor astfel de informații din dosare este sancționată de art. 277 Cod penal, denumit „Compromiterea intereselor justiției”[1]. Titlul articolului este relevant: pe lângă drepturile fundamentale ale cetățenilor, justiția în sine este compromisă în astfel de situații.

Vă învederăm că statul român a fost condamnat în mod repetat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) pentru încălcarea articolului 8 din Convenție, prin nerespectarea obligației de a asigura o stocare sigură a informațiilor din dosarele penale și prin faptul că, după scurgerea informațiilor nu a existat nicio reacție oficială sau nicio condamnare.

În cauza Cășuneanu contra României, CtEDO a considerat că atunci când sunt divulgate informații în presă „este de o importanță crucială să se stabilească, în primul rând, dacă statul și-a organizat propriile servicii și și-a pregătit funcționarii pentru a evita eludarea procedurilor oficiale”. Curtea a observat „lipsa unei reacții oficiale publice în acest caz. Nu s-a întreprins nicio acțiune pentru identificarea instituției sau persoanei responsabile; nu s-a făcut nicio declarație oficială pentru disocierea autorităților de acest comportament; nu a avut loc nicio condamnare publică a unei asemenea acțiuni”[2].

CtEDO  a adoptat o abordare similară în cauza Apostu v. România, constatând că  „statul pârât nu și-a îndeplinit obligația de a păstra în siguranță informațiile de care dispunea pentru a garanta dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și că totodată nu și-a îndeplinit obligația de a asigura o cale de atac după ce a avut loc încălcarea drepturilor acestuia”[3].

UNBR a fost sesizată, în ultimele zile, de mai mulți avocați cu privire la încălcarea frecventă a dreptului la apărare și a principiului egalității de arme, prin nerespectarea legislației și a deontologiei profesionale de către unele organe de cercetare/urmărire penală, prin scurgeri de informații din dosare penale.

Astfel de fapte au luat amploarea unui fenomen, ce tinde să se extindă și să instige opinia publică la presiuni asupra justiției și să afecteze dreptul cetățenilor la apărare și dreptul la un proces echitabil.

De aceea, solicităm Consiliului Superior al Magistraturii și Inspecției judiciare să aibă o reacție oficială fermă față de acest fenomen al scurgerilor de informații și să întreprindă măsurile legale pentru identificarea faptelor și a persoanelor responsabile pentru scurgerile de informații în spațiul public, cu compromiterea intereselor justiției și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

_______

[1] Art. 277 alin. (2) C.p., intitulat “Compromiterea intereselor justiției”: „Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.”

[2]  CtEDO: CAUZA CĂŞUNEANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI, (Cererea nr. 22018/10) HOTĂRÂRE Strasbourg 16 aprilie 2013), par. 95.

[3] CtEDO CAUZA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (Cererea nr. 22765/12) HOTĂRÂRE STRASBOURG 3 februarie 2015, par. 135.