Ziua Avocatului Român 2023

Identitatea profesională a avocatului român între tradiție și tendințe

 
 
În fiecare an, la 24 iunie, celebrăm Ziua Avocatului Român, instituită de Congresul Avocaţilor din 1998,  cu scopul de a constitui o oportunitate pentru promovarea valorilor profesiei de avocat și a rolului avocatului în statul de drept. Anul acesta vă propun ca această zi să fie și un prilej de reflecție cu privire la identitatea profesională a avocatului român, pentru că, în vremurile noastre, aceasta este sub cel mai mare risc de a se disipa, sub asaltul unor profesii create pe noi nișe ale dreptului, dar și al roboților care sunt din ce în ce mai  prezenți în mediul online.  Deja nu mai știm când vorbim cu un om sau cu un chatbot, care este tot mai des folosit chiar și de către societăți de avocatură pentru a da răspunsuri simple clienților. Suntem în era gratificării imediate și clienții vor răspunsuri instant la problemele lor. Comunicarea la distanță impulsionată în timpul crizei sanitare a dus la expansiunea platformelor de intermediere avocat client deținute de terți, care au ca efect comercializarea și standardizarea serviciilor avocațiale, dar și depersonalizarea relației avocat client și dematerializarea cabinetelor de avocat.

Tehnologia, globalizarea și crizele repetate au adus transformări masive care au loc pe piața serviciilor în general și pe cea a  serviciilor juridice în special, iar aceste transformări influențează și reprezentările asupra valorilor clasice sau tradiționale ale avocaților.

Cele mai frecvente predicții ale specialiștilor cu privire la viitorul avocaturii sunt îngrijorătoare.  Se arată că tendința este ca serviciile juridice să fie livrate de echipe inter-profesionale și chiar de profesii noi de tip hibrid sau derivate din cele juridice, iar tehnologia ar juca un rol esențial în documentarea și chiar elaborarea opiniilor juridice.

De aceea, cred că  întărirea identității profesionale și poziționarea mai clară a avocatului pe piața serviciilor juridice sunt principalele acțiuni pe care trebuie să le avem în vedere pentru a face față avalanșei de schimbări care tind să fragmenteze tot mai mult domeniile profesionale, inclusiv domeniul rezervat avocaturii.

Încă din  2017, Comisia Europeană a formulat o serie de recomandări privind profesia de avocat. Aceasta a invitat statele membre să revizuiască domeniul de aplicare al activităților rezervate avocaților și să evalueze efectele cumulative ale cerințelor privind forma de societate, deținerea de capital și parteneriatele pentru avocați[1].

Înainte de toate, să ne gândim ce este un avocat în  zilele noastre, cum ar putea fi acesta definit prin prisma valorilor în care crede, prin prisma practicii din ce în ce mai diversificate, dar mai ales prin prisma așteptărilor pe care societatea și publicul le au de la el. De asemenea, trebuie să privim domeniul rezervat avocaturii într-un mod mai clar, în acord cu noile moduri de exercitare a serviciilor avocațiale și cu noile cerințe ale pieței.

În ultimele două decenii, lumea avocaturii continentale, care părea de neclintit în privința conservării valorilor tradiționale s-a schimbat mai mult decât în ultimii două sute de ani. S-au întâmplat lucruri care până de curând păreau de neconceput. Avocatura a devenit o „piață” și Curtea de Justiție a Uniunii Europene l-a numit pe avocat furnizor iar pe client consumator[2]. În țări precum Franța, Italia, Austria avocatura se practică deja de ani buni în societăți interprofesionale de tip comercial.

Viteza cu care vor avea loc schimbările în următorii ani va crește exponențial, așa cum se întâmplă în toate domeniile. Poate că aceste schimbări nu s-au reflectat până acum în mod semnificativ  în legislația noastră profesională, însă apreciez că în scurtă vreme va trebui să facem niște opțiuni legislative pentru a ne adapta, pentru a face față concurenței acerbe atât din partea altor profesioniști, cât și a tehnologiei avansate care cu siguranță va interveni în munca de rutină a avocaților într-un timp mult mai scurt decât ne așteptăm.

Aș îndrăzni să spun că avocatura română este printre puținele redute europene care au reușit să-și conserve identitatea și să mențină încă vii valorile tradiționale ale profesiei. Deși globalizarea, tehnologia, crizele globale  repetate au marcat evoluția profesiei și la noi, am reușit să ne conservăm identitatea profesională, fără compromisuri, în sensul că nu ne-am mercantilizat și am supraviețuit fără a deveni dependenți.

De aceea, cu ocazia Zilei Avocatului Român, le doresc confraților împliniri, reziliență și putere de adaptare la transformările profesiei!

 
 
Av. dr. Traian-Cornel BRICIU
Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România

__________

[1] Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind evaluarea și actualizarea recomandărilor de reformă din 2017 în domeniul reglementării serviciilor profesionale, disponibil AICI EUR-Lex – 52021DC0385 – EN – EUR-Lex (europa.eu)

[2] Hotărârea CJUE în  cauza Birutė Šiba împotriva Arūnas Devėnas, prin care stabilește că  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie aplicată și serviciilor avocațiale, însă în condițiile expuse mai sus, reprezintă punctual de plecare a unei jurisprudențe noi în materia contractelor încheiate de avocat cu clienții.