Orice breșă în independența profesională are afect prin ricoșeu asupra celorlalte principii fundamentale ale profesiei de avocat

Avocat dr. Traian Briciu
Președintele UNBR

„Avocaţi independenţi, democraţii mai puternice: importanţa autoreglementării” este tema propusă de Consiliul Barourilor și Societăţilor de Drept din Europa (CCBE) în acest an pentru Ziua Europeană a Avocaţilor, ca prilej de reflecţie și de conștientizare a problemelor pe care le întâmpină profesia. Este pentru a doua oară, într-un interval de timp destul de scurt – 2021 și 2024 – când CCBE recomandă o temă legată de independenţa avocaţilor, ceea ce înseamnă că ne confruntăm cu provocări în forme noi și foarte acute, existente la nivel european. Însă, cum putem observa, anul acesta CCBE extinde tematica independenţei, punând accent pe importanţa autoreglementării. Într- adevăr, independenţa avocatului și cea a profesiei sunt noţiuni diferite, însă sunt intercondiţionate și garantate de autoreglementare.

Întrucât colegii mei au dezbătut pe larg în această publicaţie problema independenţei avocatului, voi aborda în special provocările care sunt mai puţin evidente, însă acţionează mai lent, dar sigur, și anume cele ce vizează independenţa profesiei de avocat. Aceste provocări sunt determinate de schimbările disruptive care se produc la nivelul ofertei avocaţiale, subsumate presiunilor economice.

Din 2015, odată cu hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în cauza Birutė Šiba împotriva Arūnas Devėnas, a devenit foarte clar că serviciile avocaţiale sunt supuse dreptului consumatorilor, avocatul fiind asimilat furnizorului de servicii, iar clientul, consumatorului. Acesta a fost momentul unei schimbări de paradigmă în ceea ce privește identitatea și scopul profesiei de avocat, dând undă verde unei comercializări excesive, sub presiunea unei pieţe globalizate.

Deceniul care a urmat a adus schimbări drastice la nivelul ofertei serviciilor avocaţiale, deturnând scopul social către cel economic, care erodează identitatea și independenţa profesiei. Nevoia de noi modele economice pentru a face faţă presiunii pieţei, inter-profesionalitatea, platformele de intermediere avocat client, impactul inteligenţei artificiale, evoluţia așteptărilor tinerelor generaţii într-o direcţie mult mai pragmatică sunt factori inexorabili ai schimbării, care nu pot fi blocaţi sau eludaţi sub nicio formă. Totodată, dacă privim cu atenţie, aceștia pun sub semnul întrebării noţiunile fundamentale ce stau la temelia profesiei, anume independenţa și responsabilitatea.

Trebuie să conștientizăm că orice breșă in independenţa profesională are afect prin ricoșeu asupra celorlalte principii fundamentale în special secretul profesional. Dacă parcurgem jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene observăm că independenţa avocatului faţă de orice influenţe externe, inclusiv faţă de client, este condiţia esenţială pentru recunoașterea caracterului confidenţial al comunicărilor avocat client¹ , chiar și a recunoașterii cheltuielilor de judecată sub formă de onorarii² de către instanţa europeană. De aceea, tot CJUE consideră că reglementările barourilor care restrâng concurenţa – cum ar fi restricţiile de publicitate – nu sunt, în mod automat, ilegale, atâta timp cât sunt justificate de obiective legitime, cum ar fi protejarea independenţei profesionale și asigurarea calităţii serviciilor juridice³.

Or, avocaţii care activează în medii extrem de comerciale ar putea pierde din independenţa profesională, fiind nevoiţi să se supună presiunilor de pe piaţă sau din partea clienţilor, chiar dacă acestea contravin principiilor etice. Comercializarea profesiei de avocat poate avea o serie de efecte asupra calităţii serviciilor juridice, a eticii profesionale și a percepţiei publice asupra avocaturii, îndepărtarea de la misiunea socială a profesiei.

Autoreglementarea profesiei de avocat reprezintă o piatră de temelie pentru asigurarea independenţei și a responsabilităţii acestei profesii, dar vine cu numeroase provocări. Printre acestea, cele mai importante sunt echilibrarea cerinţelor pieţei și apărarea principiilor care stau la baza profesiei, dar și a încrederii publicului în avocaţi.

Cu alte cuvinte,  o primă  provocare este  cum putem  să menţinem,  prin autoreglementare, standardele etice ridicate într-un mediu economic extrem de competitiv, protejând în același timp independenţa avocaţilor de influenţe comerciale excesive.

De aici rezultă și alte provocări acute la care profesia trebuie să răspundă prin autoreglementare: Cum putem să ţinem pasul cu evoluţia rapidă a tehnologiei și să oferim un cadru etic adecvat pentru utilizarea acestor noi instrumente, păstrând în același timp calitatea și confidenţialitatea serviciilor juridice? Cum putem să asigurăm un acces echitabil la servicii juridice de calitate pentru toţi cetăţenii, indiferent de statutul economic, fără a afecta independenţa profesiei? Șirul provocărilor poate continua.

După cum știţi, un obiectiv principal al profesiei în perioada imediat următoare este adaptarea legislaţiei profesionale la noile realităţi, care înseamnă a răspunde prin autoreglementare provocărilor menţionate și altora. Vă invit să reflectaţi asupra temei independenţei avocatului și a profesiei și a consecinţelor pe care le-ar putea avea lipsa acesteia. Într-adevăr, așa cum a observat CCBE, independenţa profesiei ar putea deveni irecuperabilă dacă nu o conservăm prin autoreglementare, efectul fiind pierderea identităţii profesionale.

_____________________________

1 Hotărârea CJUE din 18 mai 1982. – AM & S Europe Limited împotriva Comisiei Europene ( Cauza 155/79),
Hotărârea CJUE din 26 iunie 2007 -Cauza Ordre des barreaux francophones et germanophones și alții împotriva Conseil des ministres
(C-305/05)
Hotărârea CJUE Marea Cameră din 14 septembrie 2010 – „Akzo Nobel Chemicals” și „Akcros Chemicals” (C-550/07 P)

2  Hotărârea CJUE (Marea Cameră) din 4 februarie 2020 – Uniwersytet Wrocławski și Republica Polonă vs. Agenția Executivă pentru Cercetare (C-515/17 P)

3 Hotărârea CJUE din 19 februarie 2002 – Wouters și alții împotriva Algemene Raad van de Nederlandse Orde van Advocaten (C-309/99)