• Modificările şi completările aduse de OG nr. 12/2014 la legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi altor acte în domeniul protecţiei concurenţei
• Noi reglementări privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României
• Modificări la regimul juridic al contravenţiilor
• Modificări la OG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
• Reducerea CAS începând cu veniturile aferente lunii octombrie
• Procedura de comunicare prin mijloace electronice între ANAF şi persoanele fizice
• Recalcularea plăţilor anticipate cu titlu de impozit

Decizii ale Curţii Constituţionale publicate în Monitorul Oficial

• Efectele publicării Deciziei Curţii Constituţionale privind admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii privind reţinerea datelor
• Măsura în care  decretele prezidenţiale de numire a judecătorilor constituţionali  pot fi supuse controlului judecătoresc ; caracterul dihotomic al condiţiilor legale pe care persoana numită trebuie să le îndeplinească
  

Decizii ale Curţii Constituţionale nepublicate în Monitorul Oficial

• Admiterea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii cartelelor pre pay, în cadrul controlului anterior promulgării

• Proiectul de modificare a Codului de procedură civilă în materia executării silite a trecut de votul final al Camerei Deputaţilor
• Proiectul de lege privind  abrogarea art 276 Cod Penal “Presiuni asupra justiţiei”a fost adoptat
• Proiect de lege privind unele măsuri referitoare la republicarea actelor normative
• Proiect de lege privind conversia creditelor în lei sau în alte monede
• Proiect de act normativ cu incidenţă asupra profesiei de avocat: soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori si profesionişti

• Proiectul privind relaţiile dintre judecători şi avocaţi din perspectiva Avizului nr. 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni
• Concluziile conferinţei “Sistemul de drept ca factor economic în România și Germania”

Consiliul UNBR a hotărât constituirea unui grup de lucru pentru studierea perspectivelor profesiei de avocat

Modificările şi completările aduse de OG nr. 12/2014 la legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi altor acte în domeniul protecţiei concurenţei

Ordonanţa Guvernului nr.  12 din 31 Iulie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei (publicată în Monitorul Oficial nr. 586 din 06. 08.2014)

Principalele modificări aduse prin OG nr. 12/2014 au în vedere extinderea  sferei practicilor de concurenţă neloială, mărirea nivelului amenzilor, delimitarea şi totodată extinderea competenţelor Consiliului Concurenţei, înfiinţarea Consiliului Interinstituţional în domeniul combaterii Concurenţei neloiale, posibilitatea Consiliului Concurenţei de a prioritiza cazurile de încălcare a Legii concurenţei nr. 21/1996.

Extinderea sferei practicilor de concurenţă neloială

Din cele  8 forme ale concurenţei neloiale prevăzute în legea anterioară  (fostul art 4,literele a-h), în noua ordonanţă sunt reţinute doar două (denigrarea concurenţei şi deturnarea clientelei), cu definiţiile modificate. Ordonanţa lasă însă o arie foarte largă de apreciere a formelor concurenţei neloiale  prin introducerea, la art 2 lit c, a dispoziţiei “orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă”.

Nivelul amenzilor se măreşte

–           amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de persoane juridice;

–           amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de persoane fizice.

Delimitarea competenţelor Consiliului Concurenţei

Art. 2¹, nou introdus,  stabileşte că sancţionarea unor fapte de concurenţă neloială prin publicitate înşelătoare sau comparativă, încălcarea drepturilor de proprietate industrială sunt în competenţa autorităţilor stabilite prin legile speciale. Aceste autorităţi vor face parte din Consiliul interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale.

Extinderea competenţelor Consiliului Concurenţei

Noua ordonanţă extinde competenţele Consiliului Concurenţei prin introducerea  Art. 3⁴, potrivit căruia  Inspectorii de concurenţă pot solicita întreprinderilor, precum şi autorităţilor şi instituţiilor publice informaţiile şi documentele care le sunt necesare pentru soluţionarea sesizărilor privind practicile de concurenţă neloială. Este introdusă şi posibilitatea de a efectua inspecţii inopinate, dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor.

Consiliul interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale

Art. 8¹ prevede constituirea Consiliul interinstituţional în domeniul combaterii concurenţei neloiale, ca organism nepermanent, care va avea rolul  definirii şi implementării politicilor publice în domeniul combaterii concurenţei neloiale şi va fi coordonat de Ministerul Finanţelor Publice

Acesta va avea următoarea componenţă: a) Ministerul Finanţelor Publice; b) autoritatea naţională de concurenţă; c) autoritatea responsabilă de protecţia drepturilor în domeniul audiovizualului; d) autoritatea naţională pentru protecţia consumatorilor; e) autoritatea responsabilă de protecţia proprietăţii industriale; f) autoritatea responsabilă de protecţia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.

Posibilitatea acordată Consiliului Concurenţei de a prioritiza cazurile

Art.III din OG nr. 12/2014 aduce modificări şi Legii concurenţei nr. 21/1996. Astfel, la  articolul 33, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:  “ În vederea utilizării raţionale a resurselor pentru efectuarea investigaţiilor, Consiliul Concurenţei poate prioritiza cazurile în funcţie de potenţialul impact asupra concurenţei efective, de interesul general al consumatorilor sau de importanţa strategică a sectorului economic vizat.”

Noi reglementări privind  încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României

Ordonanţa Guvernului nr. 25 din 26 August 2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România (publicată în Monitorul Oficial nr. 0640 din 30.08. 2014)

Actul normativ prevede, ca regulă generală,  obligaţia angajatorului de a obţine un aviz de angajare pentru a putea încadra în muncă un cetăţean strain precum şi excepţiile de la această regulă, respectiv situaţiile limitative în care străinii pot fi încadrați în muncă fără acest aviz.

Avizul de angajare este documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un strain, pe o anumită funcţie. Acesta se va  elibera la cererea angajatorului dacă se constată îndeplinirea cumulativă a unor condiţii generale şi a unor condiţii speciale prevăzute de ordonanţă în funcţie de fiecare tip de lucrător: permanent, stagiar,sezonier şi înalt calificat.

Actul normativ stabileşte dispoziţii similare şi  în cazul străinilor care urmează să fie detaşaţi pe teritoriul României, cu menţiunea că documentul ce trebuie obţinut de beneficiarul prestării de servicii poartă denumirea de “aviz de detaşare”.

OG 25/2014 prevede şi modificarea şi completarea unor dispoziţii din domeniul acordării vizelor prin preluarea anumitor proceduri şi reglementarea anumitor situaţii prevăzute în Codul de vize, astfel încât autorităţile române să poată dezvolta o practică similară autorităţilor statelor care aplică în totalitate acquis-ul Schengen. În acest context se are în vedere inclusiv reglementarea posibilităţii depunerii cererilor de viză prin intermediul unor prestatori externi de servicii contractaţi de Ministerul Afacerilor Externe. Introducerea acestei modalităţi facile de preluare a cererilor de vize, anterior „aderării” României la Spaţiul Schengen, este necesară având în vedere volumul în creştere al solicitărilor şi numeroasele cereri din partea organismelor de specialitate cu privire la facilitarea obţinerii vizelor de turism şi în scop de afaceri dar şi schemele de personal subdimensionate, la nivelul misiunilor diplomatice/oficiilor consulare, cât şi ţinând cont de numărul redus de misiuni diplomatice/oficii consulare în anumite zone (spre exemplu în Asia de Sud şi de Est), se arată în expunerea de motive

Actul normativ intră în vigoare la ntra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii,respectiv la data de 28.10.2014.

Modificări la regimul juridic al contravenţiilor

Ordonanţa Guvernului nr. 17 din 26 August 2014 pentru modificarea art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (publicată în Monitorul Oficial  nr. 0629 din 27.08.2014)

Actul normativ are ca scop conferirea competenţei organului de executare de a solicita instanţei de judecată, în cadrul procedurilor de executare, transformarea amenzii în prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, în cazul în care contravenientul persoana fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite. În reglementrea anterioară această competenţă revenea organului din care face parte agentul constatator.

Ca soluţie tranzitorie, procesele şi cererile în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a actului normativ se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data când acestea au fost pornite.

Modificări la OG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Ordonanţa Guvernului nr. 21 din 26 August 2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (publicată în Monitorul Oficial  nr. 0635 din 29.08.2014)

Principalele modificări aduse prin OG nr. 21/2014 sunt următoarele:

Persoana căreia i-a fost anulat permisul de conducere, ca urmare a condamnării pentru o infracţiune care a fost dezincriminată  în condiţiile art. 4 din Codul penal (accidentele ce au avut drept consecinţă vătămări corporale ce necesită pentru vindecare până la 90 de zile de îngrijiri medicale) se poate prezenta la autoritatea competentă pe raza căreia işi are domiciliul sau reşedinţa, pentru eliberarea unui nou permis de conducere fără a mai susţine examen şi cu prezentarea documentului care atestă o astfel de situaţie. Dacă anularea permisului de conducere nu a fost dispusă pana la depunerea cererii de restituire de catre titularul permisului de conducere, condamnat definitiv pentru o infracţiune care a fost dezincriminată, şeful serviciului rutier competent dispune restituirea acestuia, în baza documentului care atesta o astfel de situaţie.

Reguli privind transportul copiilor: conducătorii de autovehicule au obligaţia să se asigure că, pe timpul conducerii vehiculului, minorii poartă centurile de siguranţa sau sunt transportaţi numai în dispozitive de fixare în scaune pentru copii omologate. Conducatorilor de autovehicule le este interzis sa transporte copii în vârstă de până la 3 ani în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranţă, cu excepţia celor destinate transportului public de persoane, precum şi a taxiurilor, dacă în acestea din urmă nu ocupă scaunul din faţă, în condiţiile prevăzute în regulament. Copiii cu varsta de peste 3 ani, avand o înălţime de până la 150 cm, pot fi transportaţi în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranţă doar dacă nu ocupă, pe timpul transportului, scaunul din faţă.

Medicul, asistentul medical sau persoana cu pregătire medicală de specialitate din echipajul ambulanţei sau autospecialei aparţinând Serviciului mobil de urgenţă, reanimare şi descarcerare, care intervine la evenimentele în legătură cu traficul rutier, pot recolta mostre biologice în măsura în care prin aceasta nu se afectează acordarea asistenţei medicale de urgenţă sau de prim ajutor, precum şi în situaţia în care persoana implicată într-un accident de circulaţie refuză transportul de urgenţă la o unitate sanitară sau starea sa de sănătate nu impune acest transport.

Sunt prevăzute situaţiile specifice în care permisele de conducere eliberate pentru una dintre categoriile B, BE, C sau CE sunt valabile si pentru categoria Tr. De ex.permisul de conducere pentru categoria B este valabil pentru vehicule din categoria Tr cu masa totala maxima autorizata de pana la 3.500 kg, la care se poate atasa o remorca a carei masa totala maxima autorizata sa fie mai mica de 750 kg.

Reducerea CAS  începând cu veniturile aferente lunii octombrie

Legea nr. 123/2014 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal ( publicată în Monitorul Oficial nr. 0687 din data de 19.09. 2014).

Actul normativ  prevede reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuției la asigurările sociale (CAS) datorată de angajator.

Noile cote de CAS sunt următoarele:
– 26,3% pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 15,8% pentru contribuţia datorată de angajator;
– 31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 20,8% pentru contribuţia datorată de angajator;
– 36,3% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru contribuţia datorată de angajator.

Cotele reduse se aplică începând cu veniturile aferente lunii următoare intrării în vigoare a noii legi, respectiv luna octombrie 2014.

Procedura de comunicare prin mijloace electronice între ANAF şi persoanele fizice

Ordinul MFP nr. 1154 din  01 Septembrie 2014 privind Procedura de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi persoanele fizice ( publicat în Monitorul Oficial nr. 0646 din 2.09. 2014)

Persoanele fizice vor putea comunica electronic cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu privire la propria situaţie fiscală, prin intermediul serviciului „Spaţiul privat virtual”, oferit de sistemul informatic al Ministerului Finanţelor Publice/Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Serviciul este gratuit şi funcţionează 24 din 24 de ore, fiind  disponibil începând  data de 15 septembrie 2014 pentru persoanele fizice din Bucureşti şi Ilfov, urmând ca ulterior să se dezvolte la nivel naţional.

Persoanele fizice se vor putea identifica electronic prin certificate digitale calificate (eliberate de furnizorii de servicii de certificare acreditaţi în condiţiile Legii nr.455/2001) sau prin credenţiale de tip nume/parolă însoţite de coduri de autentificare de unică folosinţă OTP.

Documente ce pot fi comunicate prin serviciul „Spaţiul privat virtual” pentru perioada septembrie-decembrie, în care se va aplica proiectul pilot:

A) documente emise de organul fiscal şi comunicate contribuabilului

• Automat

Decizii de impunere anuală aferente veniturilor realizate începând cu anul 2013 şi emise după data de 1 septembrie 2014;

• La cererea contribuabilului

1. „Situaţia obligaţiilor fiscale de plată”,

2. „Foaie de vărsământ”;

3. „Situaţia contribuţiilor de asigurări sociale declarate de către angajatori”;

B) documente emise de contribuabil şi comunicate organului fiscal

1. cerere privind „Situaţia obligaţiilor fiscale de plată”;

2. cerere privind ,,Foaie de vărsământ”;

3. cerere privind ,Situaţia contribuţiilor de asigurări sociale declarate de către angajatori”;

În cazul comunicării prin „Spaţiul privat virtual” a actelor administrative fiscale, actelor de executare şi a altor acte emise de organul fiscal în executarea legii, precum şi a documentelor sau actelor emise de organul fiscal la cererea persoanei fizice, acestea se consideră comunicate în termen de 15 zile de la data punerii la dispoziţia persoanei fizice a documentului în „Spaţiul privat virtual”.  De subliniat că în situaţia în care persoana fizică renunţă la „Spaţiul privat virtual” documentele mai sus menţionate se consideră, de asemenea, comunicate în termen de 15 zile, întrucât persoana fizică îşi păstrează dreptul de acces la „Spaţiul privat virtual” pentru o perioadă de 15 zile de la renunţare. Totodată de la data renunţării persoana fizică nu mai poate transmite noi documente iar organul fiscal nu mai poate pune la dispoziţia persoanei fizice noi documente.

Recalcularea plăţilor anticipate cu titlu de impozit

Ordinul ANAF nr. 2365 din 01 August 2014 pentru aprobarea Procedurii privind recalcularea plăţilor anticipate cu titlu de impozit (publicat în  Monitorul Oficial nr. 0615 din 2014)

Ca urmare a modificărilor legislative aduse Codului fiscal în perioada 2011-2013, s-a prevăzut posibilitatea recalculării, în anumite situaţii, a plăţilor anticipate cu titlu de impozit, la solicitarea persoanelor fizice.

Ordinul menţionează situaţiile care pot conduce la recalcularea plăţilor anticipate urmare a solicitării contribuabililor, documentele justificative necesare în susţinerea cererilor depuse, precum şi termenele de soluţionare a cererilor.

Recalcularea plăţilor anticipate cu titlu de impozit, stabilite prin decizie de impunere, se efectuează de către organul fiscal competent,  în următoarele situaţii:

a) rezilierea, în cursul anului fiscal, a contractelor de închiriere, pentru care chiria este exprimată în lei, în cazul persoanelor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arenda;

b) încetarea activităţii în cursul anului fiscal sau suspendarea temporară a acesteia, potrivit legislaţiei în materie, în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente, din activităţi agricole, impuse în sistem real, din silvicultură şi/sau din piscicultură;

c) corecţia normelor de venit ca urmare a încetării activităţii în cursul anului, a întreruperii temporare a acesteia potrivit pct.45 din normele metodologice date în aplicarea art.49 din Codul fiscal, precum şi în situaţia dobândirii/pierderii calităţii de salariat;

d) depăşirea numărului de 5 camere de închiriat în cursul anului fiscal de către contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între una şi 5 camere inclusiv;

e) completarea obiectului de activitate, în cursul anului fiscal, cu una sau mai multe activităţi impuse pe baza normelor de venit de către contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente impuse pe baza normelor de venit;

f) completarea obiectului de activitate, în cursul anului fiscal, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente impuse pe baza normelor de venit, cu una sau mai multe activităţi care nu sunt incluse în Nomenclatorul activităţilor independente pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor  anuale de venit.

Decizii ale Curţii Constituţionale publicate în Monitorul Oficial

Efectele publicării Deciziei Curţii Constituţionale privind admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii privind reţinerea datelor

În Monitorul Oficial nr. 0653 din 04 Septembrie 2014  a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 440 din data de 08.07.2014 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

În premieră, Curtea Constituţională face o analiză a efectelor deciziei sale şi dă indicaţii concrete cu privire la modul în care trebuie interpretată până la adoptarea de către Parlament a unei noi legi privind reţinerea datelor.

Astfel,  Curtea reaminteşte caracterul definitiv şi general obligatoriu al deciziilor sale, respectiv faptul că “odată cu publicarea în Monitorul Oficial a prezentei decizii, devine lipsită de temei juridic, atât din punct de vedere al dreptului european cât şi al celui naţional, activitatea de reţinere şi folosire a datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice accesibile publicului sau de reţelele de comunicaţii publice. Concret, aceasta înseamnă că de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale a României, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului nu mai au nici obligaţia, dar nici posibilitatea legală de a reţine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activităţii lor şi de a le pune la dispoziţia organelor judiciare şi ale celor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. Prin excepţie, pot fi reţinute de către aceşti furnizori doar datele necesare pentru facturare sau plăţi pentru interconectare ori alte date prelucrate în scopuri de comercializare doar cu consimţământul prealabil al persoanei ale cărei date sunt prelucrate, aşa cum prevede Directiva 2002/58/CE, în vigoare”.

În ceea ce priveşte accesul la date, Curtea Constituţională precizează că “până la adoptarea de către Parlament a unei noi legi privind reţinerea datelor, care să respecte prevederile şi exigenţele constituţionale, aşa cum au fost relevate în prezenta decizie, organele judiciare şi organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale nu mai au acces la datele care au fost reţinute şi stocate deja în baza Directivei 2006/24/CE şi a Legii nr.82/2012 în vederea utilizării lor în cadrul activităţilor definite de art.1 alin.(1) din Legea nr.82/2012. De asemenea, organele judiciare şi cele cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale nu au temei legal şi constituţional nici pentru accesarea şi utilizarea datelor reţinute de către furnizori pentru facturare, plăţi pentru interconectare ori în alte scopuri comerciale, pe care să le folosească în cadrul activităţilor de prevenire, de cercetare, de descoperire şi de urmărire penală a infracţiunilor grave sau pentru rezolvarea cauzelor cu persoane dispărute ori pentru punerea în executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei, tocmai datorită caracterului, naturii şi scopului diferit al acestora, aşa cum este prevăzut de Directiva 2002/58/CE”

Din motivarea deciziei reiese că  operaţiunile de reţinere şi stocare a datelor, în sine, nu au fost declarate neconstituţionale, ci doar faptul că accesul la aceste date şi utilizarea lor nu sunt însoţite de garanţiile necesare care să asigure ocrotirea drepturilor fundamentale menţionate mai sus, în special faptul că organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale au acces la aceste date fără autorizarea judecătorului. Curtea apreciază că doar în cazul accesului şi a utilizării acestor date, se ridică problema conformităţii reglementărilor legale cu dispoziţiile constituţionale deoarece, spre deosebire de organelle de urmărire penală,  organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pot accesa şi folosi datele stocate fără a fi nevoie de autorizarea instanţei de judecată. Acestea sunt Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Protecţie şi Pază, dar şi  Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei prin  structurile de informaţii cu atribuţii specifice domeniilor lor de activitate.

În consecinţă, Parlamentul va trebui să reformuleze legea reţinerii datelor, astfel  încât accesul la aceste date şi utilizarea lor să fie însoţite  de garanţiile ocrotirii drepturilor fundamentale referitoare la viaţă intimă, familială şi privată, la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare.

Conform Art. 147,alin. (1) din Constituţia României, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Textul integral al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 440 din data de 08.07.2014

Măsura în care  decretele prezidenţiale de numire a judecătorilor constituţionali  pot fi supuse controlului judecătoresc ; caracterul dihotomic al condiţiilor legale pe care persoana numită trebuie să le îndeplinească

Prin Decizia nr  nr.459 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr 0712 din 30.09.2014, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.8 alin.(1) raportate la art.2 alin.(1) lit.c) teza întâi din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că decretele Preşedintelui privind numirea judecătorilor la Curtea Constituţională sunt excluse din sfera controlului judecătoresc sub aspectul verificării îndeplinirii condiţiei „înaltei competenţe profesionale”.

Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor mai sus citate a fost ridicată de Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială într-o cauză existentă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti  având ca obiect anularea decretului Preşedintelui de numire în funcţie a unui judecător al Curţii Constituţionale, pe motiv că acesta nu întruneşte condiţa referitoare la înalta competenţă profesională.

Dezbaterile s-au centrat pe natura juridică a decretelor de numire ale Preşedintelui României, ca acte administrative supuse controlului judecătoresc pe de o parte, iar pe de altă parte  ca raporturi de natură constituţională, emise în temeiul art 142 din Constituţie şi, ca atare, necenzurabile de către instanţele de contencios administrativ.

Asociaţia Magistraţilor din România, a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece decretul Preşedintelui reprezintă un act administrativ (natură juridică stabilită atât de doctrină, cât şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale – Decizia nr.399/2013), supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, nefiind cuprins în situaţiile expres prevăzute de art.126 alin.(6) din Constituţie, a actelor excluse de la un astfel de control.

Autorii excepţiei au susţinut că decretele prezidenţiale de numire, fiind emise în exercitarea atribuţiei constituţionale prevăzute de art.142 din Constituţie, nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe ce exprimă raporturi de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte şi Parlament, pe de altă parte, şi  în consecinţă potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, nu sunt cenzurabile de către instanţele judecătoreşti pe calea contenciosului administrativ;

Curtea şi-a fundamentat însă decizia pe o argumentaţie diferită de cea a părţilor, invocând  caracterul dihotomic al condiţiilor legale pe care persoana numită trebuie să le îndeplinească, condiţii obiective şi condiţii subiective, cu consecinţa admisibilităţii unui control efectuat de instanţă exclusiv în ceea ce priveşte condiţiile obiective. Dacă în privinţa primelor două condiţii (pregătire juridică superioară şi vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior), verificarea are la bază date concrete, obiective, susceptibile a fi supuse unui control judecătoresc al instanţelor de drept comun sau al Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie (înalta competenţă profesională), aceasta implică evaluarea şi decizia exclusivă a autorităţilor abilitate de Constituţie să facă numirea, în temeiul unor aprecieri proprii. Instanţele judecătoreşti nu pot analiza şi cenzura opţiunea Preşedintelui României prin cercetarea motivelor pentru care acesta dispune de prerogativa sa de a numi un judecător la Curtea Constituţională cu privire la o persoană apreciată a întruni cerinţa înaltei competenţe profesionale, în condiţiile stabilite de Constituţia României, ci pot doar să verifice şi să decidă în legătură cu îndeplinirea condiţiilor obiective prevăzute de lege.

Textul integral al Deciziei CC nr.459 din 16 septembrie 2014

Decizii ale Curţii Constituţionale nepublicate în Monitorul Oficial

Admiterea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii cartelelor pre pay, în cadrul controlului anterior promulgării

La data de 16.09.2014, Curtea Constituţională  a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului, în cadrul controlului anterior promulgării,  şi a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice este neconstituţională, în ansamblul ei.

Deşi motivarea deciziei nu a fost încă publicată, Curtea a făcut câteva precizări publice referitoare la argumentele care au stat la baza acestei soluţii, respectiv faptul că “dispoziţiile legii criticate nu au un caracter precis şi previzibil, iar modalitatea prin care sunt obţinute şi stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice pentru care plata se face în avans, respectiv a utilizatorilor conectaţi la puncte de acces la internet nu reglementează garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor cu caracter personal faţă de riscurile de abuz, precum şi faţă de orice accesare şi utilizare ilicită a acestor date”. De asemenea, Curtea a reţinut incidenţa în cauză a considerentelor Deciziei nr.440 din 8 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor, întrucât actul normativ dedus controlului de constituţionalitate nu reprezintă în fapt decât o completare a dispoziţiilor Legii nr.82/2012, preluând parţial soluţii legislative acolo reglementate, dar care au încetat să mai producă efecte juridice ca urmare a constatării neconstituţionalităţii lor. Dispoziţiile legale criticate nu numai că relativizează garanţiile de siguranţă a reţinerii şi păstrării datelor, neimpunând standarde corespunzătoare de asigurare a nivelului de securitate şi confidenţialitate care să poată fi controlate efectiv, aşa cum a reţinut Curtea în argumentarea soluţiei pronunţate prin Decizia nr.440 din 8 iulie 2014, ci, prin lipsa oricărei reglementări cu privire la modalitatea de accesare şi utilizare a datelor cu caracter personal, legea este viciată în mod iremediabil.

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Proiectul de modificare a Codului de procedură civilă în materia executării silite a trecut de votul final al Camerei Deputaţilor

 Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe a fost adoptat pe data de 30.09.2014 de Camera Deputaţilor, care este şi cameră decizională.

Au fost modificate mai multe dispoziţii din Codul de procedură civilă în materia executării silite,  menite să conducă la reducerea numărului de dosare de pe rolul instanțelor și la soluționarea cu celeritate a cauzelor. Modificările şi completările constau, în principal, în următoarele:

–          Eliminarea etapei de încuviinţare a executării silite din competenţa instanţei şi atribuirea acestei etape executorului judecătoresc (modificarea art. 665 Cpc)

–          Reintroducerea procedurii de învestire cu formula executorie pentru titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti  (introducerea art. 640¹)

–          Stabilirea, în regulă generală, ca instanță de executare, a judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, rezolvându-se astfel vidul legislativ ivit ca urmare a pronunțării și publicării Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă (modificarea dispozițiilor art. 650 alin. (1) Cpc)

–          Introducerea competenţei alternative a executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află bunurile, pe lângă competenţa executorului judecătoresc de la sediul debitorului, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare  (completarea art.651, alin. 1, lit b Cpc)

–          S-a prevăzut situaţia în care dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în străinătate,competenţa aparţine oricărul executor judecătoresc (completarea art.651, alin. 1, lit b Cpc)

–          S-a eliminat posibilitatea extinderii competenţei teritoriale  a executorului judecătoresc în cazul existenţei bunurilor imobile ale debitorului în raza mai multor curţi de apel   (modificarea art.651, alin. 2,  din proiect).  În cazul imobilelor competenţa aparţine exclusiv executorului judecătoresc din raza curţii de apel în care se află imobilul. Dacă se urmăresc mai multe immobile, competenţa aparţine oricărui ececutor judecătoresc care funcţionează în circumscripţia respectivă, la alegerea creditorului.

–          S-a clarificat situaţia în care, la cererea executorului judecătoresc, instituţiile publice, instituţiile de credit şi orice alte persoane fizice sau juridice sunt obligate să îi comunice de îndată, în scris atât datele şi informaţiile, cât şi copii ale documentelor  appreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare executării silite. Aceste clarificări s-au dovedit necesare deoarece terţii deţinători ai documentelor refuză să le comunice, prelevându-se de faptul că obligaţia legală subzistă numai în privinţa datelor şi informaţiilor, nu şi a documentelor (clarificări la art. 659,alin 2)

–          În ceea ce priveşte timpul în care se realizează executarea, aceasta va putea continua şi după ora 22, până la finalizarea acesteia, cu excepţia cazurilor în care executarea silită se efectuează cu privire la imobile cu destinaţia de locuinţă. (modificarea art.683, alin.3)

–          O altă modificare importantă se referă la contestaţia împotriva procesului verbal de licitaţie, care a înlocuit contestaţia împotriva actului de adjudecare (introducerea art. 847¹ privind contestaţia împotriva procesului verbal de licitaţie şi abrogarea art. 854 privind Contestarea actului de adjudecare )

–          Se renunţă la soluţia actuală care îl obligă pe adjudecatar să depună integral preţul, pentru că, în cazul introducerii contestaţiei împotriva actului de adjudecare să aştepte până la doi ani de la data depunerii preţului pentru a se bucura ca proprietar tabular. (modificarea art. 855, alin. 1)

–          Alte prevederi medite să aducă lămuriri în materia executării silite.

Proiect de lege privind  abrogarea art 276 Cod Penal “Presiuni asupra justiţiei”

Proiectul de Lege pentru abrogarea art. 276 din Legea nr.286/2009 privind Codul Penal a fost adoptat de Camera Deputaţilor la data de 30 septembrie 2014,.

Art. 276 din Codul penal, intitulat “Presiuni asupra justiţiei”prevede că  „fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea  respectivei cauze, în scopul de a influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă”

Conform expunerii de motive semnate de 120 de deputaţi şi senatori,  art. 276 ar aduce atingere libertăţii de exprimare întrucât “declaraţiile oricărei persoane, cu atât mai mult cele apărute în mass media, ar putea fi interpretate, în orice moment, ca fiind o presiune la adresa unui judecător sau a unui alt organ de urmărire penală. Acest fapt nu face decât să creeze posibilitatea pronunţării unor soluţii arbitrare, care să aducă atingere libertăţii de exprimare”.

Proiectul de lege adoptat cu 261 voturi pentru, 4 contra şi 54 de abţineri a fost depus la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii.

Menţionăm că proiectul de lege a mai fost o dată adoptat de cele două camere, însă a fost trimis la reexaminare de către Preşedintele României.

Proiect de lege privind unele măsuri referitoare la republicarea actelor normative

Ministerul Justiţiei supune dezbaterii publice un proiect de Lege privind unele măsuri vizând republicarea actelor normative. Prin acesta se propune ca  publicarea reglementării  de amendare a actului normativ de bază să fie însoţită de republicarea,  concomitentă şi indiferent de întinderea amendamentelor aduse, a actului de bază.

În cazuri deosebite, precum cel al codurilor şi al altor legi complexe,  se propune ca republicarea să se realizeze în termen de cel mult 60 de zile de la data publicării actului normativ de modificare şi/sau completare. În cazul în care termenul pentru intrarea în vigoare a actului normativ depăşeşte 60 de zile, republicarea se va face cu cel puţin 3 zile înainte de intrarea în vigoare a acestuia.

De asemenea, se propune reglementarea în mod expres a obligaţiei de inserare în forma republicată a actului normativ, după titlu, a unei menţiuni privitoare la data intrării în vigoare a actului normativ de modificare și/sau completare.

Proiect de lege privind conversia creditelor în lei sau în alte monede

Proiectul  de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori urmăreşte acordarea dreptului consumatorilor de a solicita conversia în lei sau în orice altă monedă străină a creditelor pe care le-au contractat în euro sau în alte monede străine, fără comisioane, costuri adiţionale sau garanţii suplimentare.

Proiectul de lege mai prevede că în momentul depăşirii cu 20% a valorii creditului iniţial, ca urmare a fluctuaţiilor de curs valutar, băncile să se asigure de informarea şi avertizarea consumatorului asupra acestui fapt, iar consumatorul să aibă posibilitatea să opteze pentru convertirea în moneda care îl avantajează cel mai mult.

Senatul a adoptat acest proiect de lege la data de 18.06.2014 şi în prezent se află la Camera Deputaţilor, în aşteptatea avizelor şi a rapoartelor de la comisii.

Pe data de 22.09.2014, Guvernul a trimis Camerei  punct de vedere  favorabil, însă a anexat şi punctul de vedere al Băncii Naţionale a României, care nu susţine conversia creditului în orice valută, ci fie moneda în care , în principal, consumatorul îşi primeşte venitul sau deţine activele care finanţează rambursarea creditului potrivit celei mai recente evaluări a bonităţii consumatorului efectuată de creditor, fie moneda statului membru al Uniunii Europene în care consumatorul fie şi-a avut reşedinţa la momentul la care a fost încheiat contractual de credit, fie îşi are reşedinţa în prezent.

În ceea ce priveşte cursul de schimb la care se efectuează conversia, BNR propune ca acesta să fie cel utilizat de creditor în ziua solicitării realizării conversiei, dacă în contractul de credit nu se prevede un curs de schimb mai favorabil pentru debitor. BNR a trimis acest punct de vedere şi Senatului, însă propunerile nu au fost luate în considerare. Rămâne de vîzut dacă o va face Camera Deputaţilor, care este for decizional.

Prevederile acestei propuneri legislative ar urma să se aplice atât contractelor aflate în desfăşurare la momentul publicării în Monitorul Oficial, cât şi contractelor de credit viitoare.

Proiect de act normativ cu incidenţă asupra profesiei de avocat: soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori si profesionişti

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) a propus spre consultare publică o prezentare a unui proiect de lege privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi profesionişti.  Proiectul de lege propriu-zis nu este postat pe site-ul ANPC, ci doar o prezentare a acestuia, însoţită de expunerea de motive.

Potrivit prezentării, se intenţionează  instituirea unei platforme de soluţionare on line a litigiilor dintre consumatori şi profesionişti (denumita in continuare “platforma SOL”), care ar urma sa le ofere consumatorilor şi profesioniştilor un punct de intrare unic pentru soluţionarea extrajudiciară a litigiilor ce decurg din vânzarea de produse sau prestarea de servicii online. Atribuţiile de soluţionare ar reveni entităţilor care aplică proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor (denumite în continuare entităţi SAL), care sunt conectate la platformă.

ANPC urmăreşte transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei nr. 2013/11/UE privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum (în contiuare Directiva) şi a Regulamentului nr. 524/2013 privind soluţionarea online a litigiilor în materie de consum. Scopul proiectului este crearea cadrului juridic necesar pentru ca reclamaţiile împotriva profesioniştilor să poată fi prezentate voluntar de către consumatori entitaţilor care aplică proceduri SAL într-un mod independent, imparţial, transparent, eficace, rapid şi echitabil.

Statele membre trebuie să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 9 iulie 2015.

Nefiind publicat proiectul de lege, ci doar o prezentare a acestuia, nu este clar dacă serviciile avocaţiale (destinate consumatorilor persoane fizice) ar putea intra sub incidenţa acestei reglementări. Directiva vizează şi profesiile liberale, incluse în categoria “comercianţilor”, fără să instituie vreo excepţie referitoare la serviciile pentru care legea prevede obligativitatea păstrării secretului profesional.

Punctul 16 din partea introductivă a Directivei nr. 2013/11/UE prevede că “ar trebui să se aplice litigiilor dintre consumatori și comercianți privind obligațiile contractuale apărute în temeiul contractelor de vânzare sau de prestare de servicii, atât online, cât și offline, în toate sectoarele economice, altele decât sectoarele exceptate”. Potrivit art 2, din Directivă, sunt exceptate doar serviciile de sănătate prestate pacienților de către cadre medicale şi cele din educaţie. Totuşi, acelasi articol prevede că directiva nu se aplică “negocierilor directe între consumator și comerciant” (art. 2, alin 2, lit.e) şi nici “procedurilor supuse sistemelor de instrumentare a reclamațiilor consumatorilor gestionate de comerciant” (art. 2, alin 2, lit.b). (Este deja cunoscut că în terminologia directivelor europene tradiţionalul “client” este denumit consumator, iar în sfera noţiunii de comerciant intră si prestatorii de servicii liberale. La fel cum intră şi în sfera noţiunii de profesionist, definit de noul cod civil român).

În Belgia, spre exemplu, directiva a fost transpusă deja prin  legea din 4 aprilie 2014 privind inserarea Cărţii XVI “Reglementarea extrajudiciară a litigiilor de consum” în Codul de drept economic. Din rândul avocaţilor belgieni s-au ridicat voci care au spus ca nu poate fi încalcat secretul professional prin supunerea unui litigiu avocat client unei entităţi extrajudiciare şi că singura soluţie ar fi constituirea unei entităţi proprii de soluţionare a unor astfel de conflicte, astfel încât să devină aplicabilă excepţia prevăzută la art. 2, alin 2, lit.b din Directivă.

Rămâne însă neclar cum vor fi transpuse, la modul concret, prevederile directivei în dreptul national,întrucât prezentarea proiectului este total insuficientă pentru o consultare publică.

Din această prezentare nu reiese dacă se au în vedere şi avocaţii, ca persoane fizice care ar putea fi  responsabile de SAL. În expunerea de motive, la sectiunea 6 privind efectele proiectului asupra legislaţiei în vigoare, se menţionează doar modificări ale Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

De remarcat însă că Directiva permite şi includerea avocaţilor în sistemul entităţilor SAL, cu condiţia să nu primească instrucţiuni de la niciuna din părţi, deci condiţia imparţialităţii şi, de la sine înţeles, cu evitarea conflictului de interese. Art Articolul 6 alin. 1,lit a din Directivă prevede că “(1)   Statele membre se asigură că persoanele fizice responsabile de SAL au expertiza necesară și sunt independente și imparțiale. Acest lucru este garantat prin asigurarea faptului că astfel de persoane: a) dispun de cunoștințele și aptitudinile necesare în domeniul procedurilor de soluționare alternativă a litigiilor sau al soluționării judiciare a litigiilor în materie de consum, precum și de o bună înțelegere generală a legislației; Prin urmare, directiva nu exclude avocaţii, dimpotrivă. Asa cum avocaţii pot fi arbitri independenţi si imparţiali, pot fi şi responsabili SAL.

Potrivit  recomandarilor CCBE înainte de intrarea in vigoare a Directivei: “Datorită statutului lor legal, avocaţii sunt independenți și se supun unei deontologii stricte incluzând secretul profesional. Datorită experienței lor, avocații sunt deprinşi cu  conflictele juridice și știu cum să le soluționeze cu respectarea legii. Participarea avocaților în sistemele SAL şi SOL va fi esențială pentru a proteja principiile de bază”.

CCBE a fost de acord cu propunerea de directivă privind soluţionarea extrajudiciară a conflictelor dintre comercianţi şi consumatori însă recomanda ca şi avocaţii să fie incluşi în sistemul persoanelor responsabile de  SAL şi SOL. Directiva, în forma publicată, a lăsat însă la aprecierea statelor constituirea sistemului entităţilor SAL. (punctul 24 din Directiva) şi instituie doar condiţiile pe care trebuie să le indeplinească aceste entităţi (art. 6, alin.1 din Directivă)

Proiectul privind relaţiile dintre judecători şi avocaţi din perspectiva Avizului nr. 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni

În şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia Judecători – din 16 septembrie 2014 s-a aprobat în principiu Proiectul privind relaţiile dintre judecători şi avocaţi din perspectiva Avizului nr. 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni.

Proiectul se va derula potrivit calendarului şi tematicii menţionate în cuprinsul acestuia, în condiţiile în care, U.N.B.R., I.N.P.P.A. şi barourile sunt co-organizatori, prin conlucrarea cu doamna magistrat dr. Aida Popa, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezentantul României la Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), singura care va conlucra direct cu instanţele judecătoreşti pentru luarea măsurilor organizatorice de pregătire a acţiunilor incluse în proiect.

Decanii barourilor, consilierii U.N.B.R., lectorii I.N.P.P.A. desemnaţi pentru susţinerea tematicilor abordate sunt rugaţi să-şi dea concursul, astfel încât Proiectul să se realizeze potrivit fundamentării sale iniţiale, adusă la cunoştinţa tuturor avocaţilor prin publicarea pe site-ul www.unbr.ro la 26 iunie 2014 şi în Buletinul Informativ al Consiliului Uniunii şi al Comisiei Permanente a U.N.B.R.

Concluziile conferinţei “Sistemul de drept ca factor economic în România și Germania”

Marți, 9 septembrie 2014, a avut loc, la Bucureşti, conferinţa cu tema “Sistemul de drept ca factor economic în România și Germania”, organizată  de Asociaţia Avocaţilor din Germania (DAV), împreună cu Uniunea Naţională a Barourilor din România (UNBR), Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ), Camera de Comerţ Româno-Germană (AHK) şi cu sprijinul Ambasadei Germaniei la Bucureşti.

Avocat Prof. Dr. Wolfgang Ewer, Președintele Asociației Germane a Avocaților (DAV), a dat tonul dezbaterilor subliniind importanţa alegerii dreptului şi a jurisdicţiei aplicabile în contractele internaţionale,  în contextul concurenţei dintre dreptul continental şi cel anglo-american. Domnia sa a arătat că, prin această alegere,  avocaţii   au un rol important în viaţa economică, în asigurarea stabilităţii şi a siguranţei afacerilor.

“Dreptul anglo-saxon a luat avans datorită limbii engleze şi a marketingului bine făcut. Astfel, argumentele trec în plan secund. De aceea, avocaţii români şi cei germani ar trebui să susţină împreună avantajele dreptului continental, pentru că suntem de aceeaşi parte a mesei”, a spus Wolfgang Ewer.

Avocat dr. Gheorghe Florea, preşedintele UNBR, a susţinut utilitatea schimbului de idei a avocaţilor români cu cei germani, mai ales în ceea ce priveşte doctrina şi jurisprudenţa, în contextul în care dreptul contractelor, consacrat de Noul Cod Civil, a fost inspirat în mare măsură din dreptul german. Rolul avocaţilor este să aducă plusvaloare noilor instituţii de drept, de care mediul de afaceri are atâta nevoie. Domnia sa a subliniat poziţia de rezistenţă a dreptului naţional, concretizată în noua legislaţie a contractelor, precum şi eforturile pe care le fac avocaţii români în misiunea de armonizare a dreptului continental şi rolul lor constructiv în procesul de alegere a dreptului şi a jurisdicţiei aplicabile contractelor internaţionale.

În deschidere a luat cuvântul şi Dr. Julie Trappe de la Fundația Germană pentru Cooperare Juridică Internațională, Bonn, cu o prezentare a fundaţiei “IRZ”,  care activează de 15 ani în România, în scopul unei bune cooperări în domeniul juridic, ca bază pentru o bună cooperare în domeniul economic.

Avocat Markus Hartung, Președintele Comisiei DAV de drept al profesiei a vorbit despre criteriile pe care avocaţii se pot bizui în alegerea dreptului şi a jurisdicţiei aplicabile contractelor internationale. Acestea sunt: siguranţa legislaţiei, predictibilitatea, costuri rezonabile şi posibilitatea de a impune o decizie.

Dreptul continental are avantajul că ajută părţile atunci când un contract are o lacuna pentru că facilitează determinarea voinţei interne a părţilor contractante . Spre desoebire de acesta, sistemul anglo-american se raportează strict la litera contractului. În mod specific, dreptul german întruneşte criteriile de mai sus, astfel că « Law made in Germany » este recomandabilă atunci când într-un contract comercial este posibilă alegerea dreptului şi a jurisdicţiei.

Avocat Prof. Dr. Claus Köhler, LL.M., Președintele Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană, München, a susţinut tema “Arbitrajul în cadrul soluționării litigiilor transfrontaliere” . Acesta a subliniat aspectele relevante care sunt în favoarea arbitrajului, respective celeritatea, confidenţialitatea, faptul că arbitrii ţin mai mult cont de interesele părţilor, studiază şi aspectele economice şi caută soluţii globale care să mulţumească părţile din mai multe puncte de vedere.

În contextul discuţiilor privind alegerea instanţei arbitrale, Dl Köhler a fost întrebat din sală dacă recomandă Curtea de Arbitraj de la Paris. Acesta a răspuns, foarte sugestiv, că nu oricine îşi permite un Bentley dar,  mai ales, nu întotdeauna avem nevoie de un Bentley. De multe ori poate fi mai potrivit un Audi.

Avocat Prof. Dr. Falk Würfele, membru al Comisiei Directoriale a Grupului de Lucru Dreptul construcțiilor, DAV, Düsseldorf, a vorbit despre avantajul stabilităţii juridice pentru mediul de afaceri, prin exemple din dreptul achizițiilor publice. Dânsul a arătat că în achiziţiile publice, alegerea dreptului aplicabil nu prea intră în discuţie întrucât avem de a face cu autorităţi şi nu se poate negocia. Însă băncile pot stabili în anumite condiţii dreptul aplicabil. De aceea, ceea ce e important pentru părţile implicate este securitatea juridică şi stabilitatea sistemului de drept.

Avocat Prof. Dr. Liviu Cristian Alunaru, Decanul Baroului Arad, a susţinut un discurs pe tema  particularităților contractului de vânzare în dreptul german și roman. Dânsul a mai vorbit şi despre proiectul CESL, al  Comisiei Europene,  care şi-a propus să aducă statele la masa negocierilor în vederea realizării unei legislaţii europene unitare în materie de vânzare, prin includerea în dreptul naţional a unor dispoziţii comune. Dl. Alunaru a arătat dificultăţile realizării acestui proiect întrucât “e vorba şi de o ofensivă masivă anglo-americană în acest cadru de lucru. Vorbim în engleză de termeni traduşi din dreptul continental, care sunt lucruri străine dreptului anglo saxon. Apar confuzii deoarece aceiaşi termeni, cum ar fi “prescription” sau “compensation” au un anume înţeles în dreptul anglo saxon şi cu totul altul în dreptul continental”.

În cadrul dezbaterilor, Dl. Wolfgang Ewer l-a întrebat pe Dl. Prof. Dr.  Dan Oancea, Vicepreședintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, dacă,  în calitatea sa de profesor universitar, ne poate vorbi despre apropierea dreptului român şi cel german şi la nivel universitar. Profesorul Oancea a răspuns că ambele sisteme de drept au acelaşi punct de pornire, dreptul roman, astfel încât există aceeaşi bază de principii fundamentale comune. Există însă uneori deosebiri de conţinut în cazul unor concepte şi categorii aparent similare, ceea ce reprezintă un factor de risc atunci când nu sunt bine cunoscute ambele sisteme de drept. De aceea, în alegerea dreptului aplicabil, român sau german, soluţia o reprezintă cunoaşterea satisfăcătoare a dreptului în discuţie. Cunoaşterea unui drept străin poate fi realizată încă din timpul studiilor universitare, graţie programelor Erasmus sau programelor similare, care oferă studenţilor, încă din timpul studiilor de licenţă, posibilitatea de a se urma cursuri la facultăţi din alte ţări europene şi de a specializa astfel în legislaţia naţională a unui stat membru UE.

La final, Avocat Prof. Dr. Wolfgang Ewer, Președintele Asociației Germane a Avocaților (DAV) precum şi ceilalţi participanţi la dezbatere  şi-au exprimat intenţia de a de a întări schimbul de experienţă şi de a colabora în continuare în vederea susţinerii dreptului continental la alegerea legii aplicabile şi a jurisdicţiei contractelor internaţionale.

Consiliul UNBR a hotărât constituirea unui grup de lucru pentru studierea perspectivelor profesiei de avocat

În şedinţa Consiliului  UNBR, desfăşurată  la Mamaia pe data de 6.09.2014,  s-a hotărât constituirea unui grup de lucru pentru studierea perspectivelor profesiei de avocat în funcţie de evoluţia contextului  economic  şi social. Acesta urmează  să elaboreze scenarii de dezvoltare a profesiei, apte să devină instrumente de lucru, repere pentru activitatea avocaţilor şi pentru deciziile ce vizează profesia.  Argumentele propunerii adoptate cu unanimitate de voturi de către membrii Consiliului au fost acelea că avocații și barourile trebuie să  poată dispune de repere  şi informaţii esenţiale pentru a-şi putea crea strategiile şi reformele care sa le permită să deţină controlul viitorului lor în profesie.

În scopul identificării percepţiilor actuale, a aşteptărilor avocaţilor, a constrângerilor şi a elementelor care structurează astăzi satisfacţia profesională , activitatea grupului de lucru se va concretiza în studii cantitative pe eşantioane cu relevanţă naţională, făcute de experţi,  în întâlniri de grup la care vor participa politologi, economişti, sociologi, finanţişti, reprezentanţi ai  învăţământului juridic superior, ai mediului de afaceri, ai altor profesii juridice şi conexe profesiei de avocat şi nu în ultimul rând, ai mass-media.

DESCARCA pdf