• Modificări ale Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii
• Extinderea listei documentelor care pot fi transmise online în comunicarea cu ANAF

• Nu există nicio rațiune obiectivă și rezonabilă pentru a aplica un tratament juridic diferit antecontractelor de vânzare cumpărare de terenuri  în extravilan încheiate în formă autentică sau sub semnătură privată
• Prevederile art.86 alin.(6) teza întâi din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei sunt neconstituționale
• Art.19 din Legea nr.682/2002, care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitate de martor şi care nu a comis o infracţiune gravă, este neconstituţional
• Soluţia legislativă de excludere a procurorului de la dezbaterea contradictorie a probelor, cuprinsă în art.374 alin.(7) teza a doua din Codul de procedură penală, este neconstituţională
• Art.66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora declarat neconstituțional
• Art.19 alin.(3) din Legea partidelor politice referitor la numărul membrilor fondatori și numărul județelor din care trebuie să facă parte a fost declarant neconstituțional
• Interpretări ÎCCJ cu privire la aplicarea sancțiunii nulității absolute a măsurii de concediere şi a deciziei de concediere pentru neacordarea preaviz cu durata minimă
• Plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor se taxează cu 50% din valoarea contractului
• Art. 308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal

• Propunerile din proiectul noului cod fiscal cu impact asupra profesiilor libere 

• CEDO: Interceptarea convorbirilor telefonice ale avocatului cu clientul. Lipsa unui remediu eficient împotriva măsurii. Secret profesional. Încălcarea art. 8 din Convenție referitor la respectarea vieții private și a secretului  corespondenței.
• CEDO: Contract fictiv semnat de un avocat  din cadrul societății de avocatură, în numele firmei. Percheziții la sediul firmei de avocați și sechestrarea computerelor tuturor avocaților din societate. Secret profesional.  Încălcarea art. 8 din Convenție referitor la respectarea vieții private și a secretului corespondenței.
• CEDO: Limitele libertății de exprimare a avocaților. Condamnarea unui avocat pentru afirmații defăimătoare la adresa expertului, în cadrul procesului penal, nu încalcă art. 10 din Convenție
• CEDO: Limitele libertății de exprimare a avocaților. Afirmații defăimătoare la adresa judecătorului în cursul procesului.
• INPPA organizează, săptămânal, activități de pregătire continuă, la sediul UNBR din Palatul de Justiție

• CJUE: Condiția privind inexistența unei datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local la data depunerii cererii de ajutor este contrară reglementărilor europene

Modificări ale Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii

La data de 11.02.2015, Camera Deputaților (decizională) a adoptat Legea pentru modificarea Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, precum şi pentru completarea art. 32 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor. În prezent, legea se află la promulgare.

Noua reglementare conține o serie de clarificări pentru a se asigura o corectă transpunere a Directivei 2005/29/CE, ca urmare a observaţiilor primite de la serviciile Comisiei Europene . Aceste clarificări se referă la noţiunea de deformare substanţială a comportamentului economic al consumatorilor, la prevederile privind situaţiile în care o practică comercială poate fi considerată incorectă, precum şi la o serie de puncte cuprinse în Anexa nr. 1 a actului normativ.

Astfel, noua reglementare preia fidel din Directivă noțiunea de ”deformare substanţială a comportamentului economic al consumatorilor” prin care se înțelege ”folosirea unei practici comerciale cu scopul de a afecta în mod considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, determinându-I astfel să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o”.

Amenzile pentru practicile comerciale incorecte s-au dublat în noua reglementare, acestea fiind cuprinse între 2.000 si 100.000 lei.

O serie de modificări au fost aduse și Anexei 1, care conține o listă neexhaustivă a practicilor comerciale considerate incorecte în orice situaţie

Punctul 6 din secțiunea „Practici comerciale înşelătoare” referitor la lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse a fost reformulat astfel încât să se înțeleagă că pentru a fi considerată practică înșelătoare, invitația (publicitatea) trebuie să se fi făcut pentru un anumit produs, însă scopul real să fie promovarea unui produs diferit. Cu alte cuvinte, lansarea unei invitații de a cumpăra un produs la un anumit preț, cu scopul ascuns de a promova alt produs.

Potrivit punctului 6 reformulat, este considerată practică incorectă ”Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, pentru ca apoi, în scopul promovării unui produs diferit, comerciantul să recurgă la una dintre următoarele fapte:

a) refuzul prezentării articolului care a făcut obiectul publicităţii;

b) refuzul luării comenzii privind respectivul articol sau a livrării în cadrul unui termen rezonabil;

c) prezentarea unui eşantion cu defecte”.

Punctul 14 din secțiunea „Practici comerciale înşelătoare” referitor la operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal a fost clarificat în sensul că un  consumator trebuie să ofere o contraprestaţie pentru ca practica descrisă la acest punct să fie considerată una incorectă.

Astfel, este considerată practică înșelătoare, ”Crearea, operarea sau promovarea unui sistem promotional piramidal, în care consumatorul oferă o contraprestaţie, inclusiv în produse, servicii sau bani, în schimbul posibilităţii de a primi compensaţie, ce provine în special ca urmare a introducerii unui alt consumator în system decât ca urmare a vânzării sau consumului produselor.”

Punctul 8  din ”Secţiunea Practici comerciale agresive” a fost reformulat în sensul că se consideră practică comercială incorectă atunci când simpla solicitare din partea unui consumator a unui premiu sau a altui beneficiu este condiţionată de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de către acestea. Conform prevederii actuale, fapta era considerată ăncorectă numai dacă consumatorul ar fi intrat în posesia premiului.

Conform noii formulări a punctului 8, lit b)” Crearea falsei impresii consumatorului că a câştigat deja, va câştiga sau că, dacă va face un anumit lucru, va câştiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent, când, în realitate, este valabilă una dintre următoarele situaţii:  (…)   b) orice acţiune întreprinsă în vederea solicitării premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiţionată de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de către consumator.”

Extinderea listei documentelor care pot fi transmise online în comunicarea cu ANAF

*Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 161 din 17 Februarie 2015 pentru modificarea şi completarea Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi persoanele fizice, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.154/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 0130 din 20.02.2015

Prin serviciul „Spațiul privat virtual” se oferă utilizatorilor posibilitatea de identificare cu certificat digital sau nume-parolă-OTP, modificarea profilului, efectuarea a trei tipuri de cereri de documente, descărcarea a patru tipuri de documente și monitorizarea accesului în sesiuni de lucru securizate. Programul a fost implementat la 15 septembrie 2014, pentru un număr redus de documente (A se vedea newsletter UNBR septembrie: Procedura de comunicare prin mijloace electronice între ANAF şi persoanele fizice)

Conform calendarului agreat la nivelul Ministerului Finanțelor Publice cu privire la extinderea serviciului „Spațiul privat virtual”, prin Ordinul 161 din 17 Februarie 2015 sunt incluse în lista documentelor emise de organul fiscal și comunicate contribuabilului în mod automat a următoarelor decizii de impunere pentru veniturile realizate începând cu anul 2015:

– decizii de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și privind obligațiile de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale (formular 260);

– decizii de impunere privind plățile anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor (formular 650).

CCR: Nu există nicio rațiune obiectivă și rezonabilă pentru a aplica un tratament juridic diferit antecontractelor de vânzare cumpărare de terenuri  în extravilan încheiate în formă autentică sau sub semnătură privată

*Decizia Curții Constituționale nr 755 din 16 Decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 0101 din 9 .02.2015

Curtea constituțională a admis excepția și a constatat  că prevederile art.20 alin.(1) din Legea nr.17/2014 referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr.17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare aacesteia sunt neconstituţionale.

Art.20 alin.(1) din Legea nr.17/2014

” Prevederile prezentei legi nu se aplica antecontractelor (…) care au fost autentificate la notariat anterior intrarii in vigoare a acesteia”

Principalele argumente care au stat la baza acestei decizii constau în faptul că articolul criticat instituie o poziție privilegiată persoanelor care au încheiat antecontract de vânzare cumpărare în formă autentică față de cele care au încheiat același act sub semnătură privată și că nu există niciun criteriu obiectiv și rational pentru ca legiuitorul să fi instituit această diferențiere. Deși efectele antecontractului de vânzare cumparare sunt aceleași, indiferent în forma în care au fost încheiate, cei care le-au încheiat în formă autentică beneficiează de un tratament juridic privilegiat, nemaifiind supuși procedurilor speciale privind exercitarea drepturilor de preemțiune prin Agenția Domeniilor Statului,   instituite de Legea 17/2014

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a reținut  că, în cauzele deduse soluționării instanțelor de judecată, autorii excepției de neconstituționalitate au încheiat acte intitulate „Antecontract de vânzare-cumpărare”, sub forma unor înscrisuri atestate de către un avocat, în baza legii de organizare a profesiei, cu privire la terenuri agricole situate în extravilan, urmând ca la o dată ulterioară, prevăzută expres, părțile să încheie contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică. Ca urmare a refuzului promitentului-vânzător de a se prezenta la notariat, beneficiarul promisiunii de vânzare a sesizat instanța de judecată, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, în temeiul art.1.669 din Codul civil. În cursul soluționării cauzei a intrat în vigoare Legea nr.17/2014, care instituie o procedură derogatorie de la cea de drept comun (respectiv de la prevederile art.1.730 și următoarele din Codul civil) cu privire la exercitarea dreptului de preempțiune în cazul vânzării unui teren agricol situat în extravilan.

Acestă procedură derogatorie constă în prevederile potrivit cărora, în cazul terenurilor agricole situate în extravilan, se instituie un drept de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.

Diferențele esențiale între reglementarea de drept comun cuprinsă în Codul civil, și dispozițiile Legii nr. 17/2014 constau în obligativitatea parcurgerii procedurii special reglementate în art.3, 4, 6, 7 și 9 din Legea nr. 17/2014, de natură a asigura o transparență extinsă a vânzării, precum și în sancțiunea nulității absolute a vânzării, în cazul în care aceasta s-a realizat la un preț mai mic decât cel cerut în oferta de vânzare sau în condiții mai avantajoase.

Prin urmare, având în vedere excepția instituită de textul de lege criticat (art. 20, alin 1 din Legea nr. 17/2014) această procedură derogatorie nu era aplicabilă în cazul în care părțile încheiaseră un antecontract de vânzare în formă autentică, anterior intrării în vigoare a legii nr. 17/2014.

Această lege era aplicabilă numai antecontractelor antecontractelor încheiate anterior, care nu au fost autentificate la notariat.

Analizând cauza, Curtea a constatat că ”persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare în formă autentică, pe de o parte, și persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare fie sub forma unui înscris sub semnătură privată, fie sub forma unui înscris atestat de către un avocat, pe de altă parte, având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, se află în aceeași situație juridică, întrucât efectele antecontractului de vînzare cumparare sunt aceleași: obligația de a încheia în viitor contactul de vânzare. Astfel, atât antecontractul încheiat în formă autentică, cât și cel neautentificat nu realizau însuși transferul dreptului de proprietate, generând doar obligația părților de a încheia în viitor contractul de vânzare”. În consecință, având în vedere că situațiile juridice în care se află părțile antecontractului de vânzare încheiat în formă autentică, cât și ale celui neautentificat nu diferă în esență, nu poate fi justificată nici aplicarea, în privința acestora, a unui tratamentul juridic diferit.

Valorizarea diferențiată a antecontractelor de vânzare, respectiv în funcție de criteriul formei încheierii actului, are drept consecință consacrarea unui tratament juridic diferit între persoane care au încheiat antecontracte de vânzare având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, aspect în legătură cu care Curtea  a analizat dacă se întemeiază pe un criteriu obiectiv și rațional.

Potrivit Curții,  în speță, nu se poate reține nicio rațiune obiectivă și rezonabilă în sensul opțiunii legislative analizate (diferențierea act autentic — act sub semnătură privată), opțiune care nu înlătură nicio inegalitate de fapt sau de drept, ceea ce echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferențiat sub forma unui privilegiu în favoarea persoanelor care au încheiat un antecontract authentic, aceștia nefiind obligați să parcurgă procedura special reglementate în art.3, 4, 6, 7 și 9 din Legea nr. 17/2014.

În consecință, se conferă dreptului lor de creanță o poziție distinctă, diferențiată și mai avantajoasă față de cel al persoanelor care au încheiat un antecontract sub semnătură private. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reține că acordarea unei poziții privilegiate dreptului de creanță al persoanelor care au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare authentic contravine art.16 alin.(1) în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor raportat la art.44 alin.(2) din Constituție, teza referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate private.

Prevederile art.86 alin.(6) teza întâi din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei sunt neconstituționale

În ziua de 24 februarie 2015, Plenul Curţii Constituţionale a admis, cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.86 alin.(6) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit cărora: „Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.”

Prin urmare, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, în privința preavizului vor deveni aplicabile dispozițiile din Codul muncii dacă,  în 45 de zile de la publicare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art.19 din Legea nr.682/2002, care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitate de martor şi care nu a comis o infracţiune gravă, este neconstituţional

În ziua de 26 februarie 2015, Plenul Curţii Constituţionale  a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor, potrivit cărora: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit.a) pct.1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă reglementată de art.19 din Legea nr.682/2002, care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitate de martor, în sensul art.2 lit.a pct.1 din lege, şi care nu a comis o infracţiune gravă, este neconstituţională.

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Soluţia legislativă de excludere a procurorului de la dezbaterea contradictorie a probelor, cuprinsă în art.374 alin.(7) teza a doua din Codul de procedură penală, este neconstituţională

În ziua de 26 februarie 2015, Plenul Curţii Constituţionale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.374 alin.(7) teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit cărora „Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare.”

Cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă de excludere a procurorului de la dezbaterea contradictorie a probelor, cuprinsă în art.374 alin.(7) teza a doua din Codul de procedură penală, este neconstituţională

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art.66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora declarat neconstituțional

La data  de 26 februarie 2015, Plenul Curţii Constituţionale a admis, cu  unanimitate de voturi, excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr.529/2003, cu modificările şi completările ulterioare.”

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art.19 alin.(3) din Legea partidelor politice referitor la numărul membrilor fondatori și numărul județelor din care trebuie să facă parte a fost declarant neconstituțional

În ziua de 26 februarie 2015, Plenul Curţii Constituţionale a admis,cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.19 alin.(3) din Legea partidelor politice nr.14/2003, care au următorul conţinut „(3) Lista trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţării şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti.”

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

Interpretări ÎCCJ cu privire la aplicarea sancțiunii nulității absolute a măsurii de concediere şi a deciziei de concediere pentru neacordarea preaviz cu durata minimă

*Decizia ÎCCJ nr.8 din 08 Decembrie 2014 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 78 din Codul muncii cu referire la art. 75 alin. (1) din acelaşi cod, neacordarea preavizului cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv cu durata cuprinsă în contractele colective sau individuale de muncă, dacă aceasta este mai favorabilă angajatului, atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere şi a deciziei de concediere (dosarul nr. 7/2014), publicată în Monitorul Oficial nr. 0138 din 24.02. 2015

ÎCCJ – Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 78 din Codul muncii cu referire la art. 75 alin.1 din acelaşi cod, neacordarea preavizului cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin.1 din Codul muncii republicat, respectiv cu durata cuprinsă în contractele colective sau individuale de muncă, dacă aceasta este mai favorabilă angajatului, atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere şi a deciziei de concediere.

Art. 78. Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Art. 75. (1) Persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit.b din Codul muncii raportat la dispoziţiile art. 78 din acelaşi cod, lipsa, din cuprinsul deciziei de concediere, a menţiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancţionată cu nulitatea deciziei şi a măsurii concedierii, atunci când angajatorul face dovada că i-a acordat salariatului preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin.1 din Codul muncii sau cu durata prevăzută în contractele colective sau individuale de muncă, în ipoteza în care aceasta este mai favorabilă angajatului.

Art. 76. Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:

(…)

b) durata preavizului;

Plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor se taxează cu 50% din valoarea contractului

Decizia ÎCCJ nr. 2 din 19 Ianuarie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj privind stabilirea taxei judiciare de timbru în cazul plângerii împotriva hotărârilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în aplicarea art. 285^1 raportat la art. 287^17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (Dosar nr. 8/2014), publicată în Monitorul Oficial nr. 0117 din 13.02.2015

ÎCCJ – Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj și a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.285¹ raportat la art.287¹⁷ alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor se taxează cu 50% din suma prevăzută la art.287¹⁷ alin.(2), reprezentând valoarea contractului.

Practica neunitară a fost generată de două orientări ale instanțelor, respectiv taxa judiciară în sumă fixă și taxa judiciară la valoarea contractului.

Într-o orientare jurisprudenţială, instanțele au considerat că plângerea este supusă taxei judiciare în sumă fixă de 2 lei, respectiv de 4 lei deoarece, având ca obiect decizia adoptată de CNSC în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui act administrativ, nu are legătură nemijlocită cu un contract deja încheiat ori cu repararea prejudiciului cauzat.

Într-o altă orientare jurisprudenţială, instanţele au apreciat că plângerea este supusă taxei judiciare de timbru la valoare,  ceea ce rezultă din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 285¹ din OUG nr. 34/2006, care conţine o normă de trimitere la „sumele” prevăzute la art. 287¹⁷ din ordonanţa de urgenţă. De asemenea, în considerarea principiului potrivit căruia în situaţii identice se impun soluţii identice, a fost invocat argumentul referitor la egalitatea de tratament între persoanele care aleg calea contestaţiei la CNSC şi cele care aleg calea procedurii contencioase în faţa tribunalului.

Curtea a considerat că din interpretarea dispoziţiilor citate, rezultă cu evidenţă faptul că art. 287¹⁷ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 reglementează două ipoteze diferite pentru determinarea taxelor judiciare de timbru datorate pentru cererile introduse, potrivit prevederilor ordonanţei de urgenţă, la instanţele judecătoreşti, şi anume:

– ipoteza cererilor evaluabile în bani, reglementată de art. 287¹⁷ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, atunci când cererea fie vizează contracte (care intră în sfera de aplicare a ordonanţei de urgenţă), fie are ca obiect repararea prejudiciului cauzat şi se taxează în funcţie de valoare, conform criteriilor indicate la lit. a)-g) ale alineatului respectiv;

– ipoteza cererilor neevaluabile în bani, reglementată de art. 287¹⁷ alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, pentru care se datorează taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 4 lei.

În aceeași hotărâre, instanța a mai precizat că  în situaţia în care, odată cu plângerea împotriva deciziei pronunţate de CNSC, partea formulează şi capete de cerere vizând contractele aflate în sfera de aplicare a ordonanţei de urgenţă şi/sau repararea prejudiciului, în aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cu modificările şi completările ulterioare, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere, după cum acesta este sau nu evaluabil în bani, respectiv:

–          o taxă fixă determinată potrivit art. 285¹ raportat la art. 287¹⁷ alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, pentru capătul de cerere având ca obiect plângerea împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor;

–          o taxă calculată la valoare, potrivit art. 287¹⁷ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 pentru capetele de cerere având ca obiect contractele aflate în sfera de aplicare a ordonanţei şi/sau repararea prejudiciului cauzat.

Art. 308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal

* Decizia ÎCCJ nr. 1 din 19 Ianuarie 2015 privind examinarea prin care se solicită stabilirea infracţiunii prevăzută de art. 308 din Codul penal dacă este o infracţiune autonomă, o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă sau o formă atenuată a infracţiunii prevăzute de art. 295 din Codul penal (Dosar nr. 29/1/2014/HP/P), publicată în Monitorul Oficial nr. 0105 din 10.02.2015

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a admis sesizarea formulată de către Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 1.819/271/2009*, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemelor de drept, respectiv: dacă infracţiunea prevăzută de art. 308 din Codul penal este o infracţiune autonomă, o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă sau o formă atenuată a infracţiunii prevăzute de art. 295 din Codul penal şi dacă pentru infracţiunea prevăzută de art. 308 din Codul penal termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, corespunzător limitelor de pedeapsă reduse şi cuprinse între 1 an 4 luni închisoare şi 4 ani 8 luni închisoare, sau este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, corespunzător limitelor de pedeapsă stipulate de lege pentru forma de bază, respectiv între 2 ani şi 7 ani închisoare.

Stabileşte că dispoziţiile art. 308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal.

ART. 295

    Delapidarea

    (1) Insusirea, folosirea sau traficarea de catre un functionar public, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

    (2) Tentativa se pedepseste.

  ART. 308

    Infractiuni de coruptie si de serviciu comise de alte persoane

(1)    Dispozitiile art. (…) 295 (…) privitoare la functionarii publici se aplica in mod corespunzator si faptelor savarsite de catre sau in legatura cu persoanele care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevazute la art. 175 alin. (2) ori in cadrul oricarei persoane juridice.

(2)     In acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Cu privire la calcularea termenului de prescripţie a răspunderii penale ÎCCJ a concluzionat că se ţine seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 din Codul penal raportat la art. 308 alin. (2) din Codul penal.

Propunerile din proiectul noului cod fiscal cu impact asupra profesiilor libere

În ședința de guvern  din data de  18 februarie 2015, au fost introduse pe ordinea de zi, în primă lectură, proiectele noului Cod Fiscal și cel al Codului de Procedură Fiscală. În aceeași zi, acestea au intrat în dezbatere publică și pot fi consultate aici.

Deși proiectul cuprinde modificări de anvergură la majoritatea capitolelor, în cele ce urmează ne vom referi la modificările care vor avea impact asupra profesiilor libere și asupra avocaturii în special.

Definirea „profesiei libere” în scop fiscal

În cadrul titlului  I „Dispoziţii generale”, se propune includerea definiţiei „profesiei libere” în scop fiscal, modificarea definiţiei activităţii independente și introducerea criteriilor care îndeplinite cumulativ definesc existenţa unei activităţi independente în general și a profesiei libere în special.

Conform proiectului,  profesii libere”reprezintă  acele ocupaţii exercitate pe cont propriu de persoane fizice, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective.

Profesiile libere îndeplinesc următoarele condiţii cumulative: existența unui cod etic/deontologic, a unui nivel specific/corespunzător de pregătire pentru practicarea profesiei și a unui corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei;

În ceea ce privește noțiunea generică de activitate independentă, care include și profesiile libere, aceasta este redefinită, fiind introduce și criteriile cumulative  pentru considerarea unei activități ca fiind independente.

Potrivit proiectului,  activitate independentă  este ”orice activitate desfășurată de către o persoană fizică, cu regularitate, pe cont propriu, în scopul obținerii de venituri. Definirea activității independente presupune îndeplinirea cel puțin a următoarelor criterii:

–          persoana fizică dispune de libertatea de alegere a desfăşurării activităţii, a locului de desfăşurare a acesteia și a programului de lucru;

–          activitatea poate fi desfăşurată pentru unul sau mai mulţi clienţi;

–          riscul inerent activității desfășurate este asumat de contribuabil;

–          acitivitatea se poate desfășura prin utilizarea patrimoniului afacerii și/sau utilizarea bazei materiale a clientului, a capacității intelectuale și/sau a prestației fizice, în funcție de specificul activității;

–          desfăşurarea activității se realizează direct sau cu personalul angajat în condiţiile legii.

Definirea veniturilor din profesii libere

Spre deosebire de codul fiscal în vigoare, care definește aceste venituri prin referire la calitatea de avocat, notar etc a celor care le obțin,   proiectul le definește prin raportare la  serviciile cu caracter profesional pe care le prestează profesionistul, potrivit actelor normative speciale.

Astfel, potrivit art Art. 66. Din proiect

” (1) Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile din activităţi de producție, comerț, prestări de servicii, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente.

(2) Constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective.”

Principalele schimbări propuse în materia impozitării veniturilor din activități independente

Se propune diminuarea cotei de impozit pe venit de la 16%, la 14%,  aplicată asupra venitului impozabil realizat începând cu data de 1 ianuarie 2019, pentru determinarea impozitului corespunzător fiecărei surse din mai multe  categorii de venituri, inclusiv  activități independente.

În ceea ce privește condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii independente pentru a putea fi deduse, proiectul prevede o serie de schimbări.

O propunere constă în  modificarea plafonului stabilit pentru deductibilitatea cheltuielilor reprezentând cotizaţii plătite asociaţiilor profesionale. Astfel, potrivit proiectului, sunt deductibile limitat cotizaţiile  plătite la asociaţiile profesionale în limita a 4000 euro annual. În prezent, aceste cotizații sunt deductibile în limita a 2% din baza de calcul.

Potrivit proiectului, la stabilirea venitului net anual din activitati independente sunt cheltuieli deductibile limitat și sumele plătite în scopul personal al contribuabilului, indiferent dacă activitatea se desfăşoară individual sau într-o formă de asociere, în limita echivalentului în lei a 650 euro anual pentru fiecare persoană, reprezentând:

–          contribuţii la un fond de pensii facultative potrivit Legii nr.204/2006 şi cele reprezentând contribuţii la fonduri de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European;

–          prime de asigurare voluntară de sănătate, plătite în scopul personal al contribuabilului, conform Legii nr.95/2006 privind  reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Însă. pe de altă parte, se propune eliminarea din sfera cheltuielilor deductibile a celor  reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate prevăzute la titlul V – „Contribuţii sociale obligatorii”, pentru contribuabili,  indiferent dacă activitatea se desfășoară individual şi/sau într-o formă de asociere.

La stabilirea venitului net anual / pierderii nete anuale, se propune deducerea  limitată a cheltuielilor reprezentând contribuţii de asigurări sociale pentru contribuabili, potrivit legii, datorate în limita anuală stabilită potrivit prevederilor  Titlului V – „Contribuţii sociale obligatorii”, indiferent dacă activitatea se desfășoară .individual şi/sau într-o formă de asociere. Deducerea cheltuielilor se efectuează de organul fiscal competent la recalcularea venitului net anual/ pierderii nete anuale.

Veniturile pentru care se datorează contribuţia și cotele de contribuţii

În ceea ce privește veniturile pentru care se datorează contribuţia și cotele de contribuţii, conform art. 136 , alin. 1, li b) din proiect,  sunt supuse contribuţiilor de asigurări sociale veniturile din activităţi independente, definite conform art. 66.

Conform art 66, alin 2 din proiect, ”constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective”.

Însă art. 149 din proiect prevede excepţii specifice privind veniturile din activităţi independente, respectiv ”persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, care nu au obligaţia asigurării în sistemul public de pensii, precum şi persoanele care au calitatea de pensionari, nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute la art. 136 alin. (1)  lit. b)”.