• Noile criterii de calificare a activităților independente

 
Legea nr. 187 din 2 iulie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Publicată în  Monitorul Oficial nr. 499 din 7 .07.2015

Odată cu intrarea în vigoare a legii nr 187/2015, la data de 10 iulie a.c., noțiunea de activitate independentă a fost redefinită, fiind instituite criterii noi pentru calificarea ca independente a activităților desfășurate de profesiile libere, persoanele fizice autorizate și cele care obțin venituri din drepturi de autor. Aceleași criterii sunt prevăzute și în proiectul legii noului cod fiscal, aflat în prezent în procedură de reexaminare.

Dacă în reglementarea anterioară activitatea independentă era interpretată ca excepție de la cea dependentă – „alta decât o activitate dependentă”, actualmente activitatea independentă este definită în Codul fiscal pe baza unor criterii proprii.

Legea 187/2015 a abrogat și dispozițiile prevăzute la punctele 2.1. si 2.2. ale art. 7 din Codul fiscal referitoare la condițiile în care o activitate independentă poate fi reconsiderată ca fiind dependentă. Punctul 2.1. enunța criteriile de reconsiderare a activității independente în activitate dependentă, fiind suficient să fie îndeplinit un singur criteriu din cele patru pentru ca o activitate să poată fi reconsiderată.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, dispozițiile din actualul act normativ prevăd criteriile de calificare a activității independente, urmând ca aceasta să poată fi reconsiderată numai în condițiile în care nu întrunește cel puțin patru din cele șapte criterii prevăzute de lege.

Noua definiție a activității independente și criteriile de calificare a acesteia

Potrivit art. 7, alineat (1), punctul 4 din noua reglementare, ”activitate independentă” este ”orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii:

4.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;

4.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;

4.3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;

4.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;

4.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;

4.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;

4.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.”

Dispozițiile normelor metodologice privind exceptarea de la reconsiderare a profesiilor liberale au devenit inaplicabile

Odată cu aborgarea punctelor 2.1. si 2.2 ale art. 7 din Codul Fiscal  devine inaplicabil punctul 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (HG nr. 44/2004), care exceptează de la reconsiderare veniturile provenite din activități libere și drepturi de autor.

Punctul 1 din normele metodologice prevede că ” O activitate poate fi reconsiderată, potrivit criteriilor prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din Codul fiscal, ca activitate dependentă, în cazul în care raportul juridic în baza căruia se desfăşoară activitatea nu reflectă conţinutul economic al acestuia.Activităţile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 şi 2.2 din Codul fiscal.

Așadar, fiind o normă de aplicare a art. 7, punctele 2.1. și 2.2 din codul fiscal, abrogarea acestor dispoziții  înseamnă implicit inaplicabilitatea normei metodologice.

Neclarități

În condițiile în care dispare excepția interdicției reconsiderării veniturilor provenite din profesii libere și drepturi de autor, rămân o serie de probleme a căror rezolvare va da mult de furcă autorităților, întrucât, activitățile libere sunt incompatibile, în esența lor, cu activitățile dependente și exclud aplicarea, pentru avocați, a unui regim juridic reglementat de Codul Muncii.

Pe lângă ambiguitatea unor criterii, pentru înțelegearea cărora vor fi necesare niște norme metodologice și o perioadă de rodaj în practică, este dificil de anticipat cum va interpreta autoritatea fiscală aplicarea dispozițiile specifice contractului de muncă  în situația avocaților.

La prima vedere, cele patru criterii necesare pentru calificarea activității independente și, implicit, excluderea reconsiderării ca activități dependente par ușor de întrunit, cu atât mai mult cu cât cel puțin unul dintre criterii – cel privind apartenența la un corp/ordin profesional – este îndeplinit automat. Mai rămân trei criterii necesare, a căror ambiguitate determinată de lipsa normelor metodologice și a practicii ve pune probleme. De exemplu, ce înseamnă ”riscuri inerente activității”, care pentru calificarea unei activități ca fiind independente, trebuie  asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea ? Sau cum va vedea autoritatea fiscal criteriul potrivit căruia ”persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi”. Dacă avocatul, pentru o anumită perioadă de timp, are un singur client, se mai poate considera că acest criteriu este îndeplinit?

Pe de altă parte, avocații au un sistem de pensii propriu, ceea ce determină întrebarea cum va fi scutit avocatul de plata asigurărilor sociale la stat, atâta vreme cât nu există proceduri?

În concluzie, autoritățile vor trebui să analizeze aceste aspecte și să emită normele metodologice precum și formularele necesare.

UNBR a solicitat, în mai multe rânduri, armonizarea proiectelor din legislația fiscală cu legislaţia specială care guvernează profesia de avocat, prin luarea în considerare a particularităţilor organizării şi funcţionării aceastei profesii liberale, prevăzute prin lege şi care exclude aplicarea pentru avocaţi a unui regim juridic propriu celui reglementat de Codul Muncii.

A se vedea:

–        SCRISOAREA DESCHISĂ a Uniunii Naţionale a Barourilor din România („UNBR”) referitor la proiectele de acte normative în domeniul fiscal, care încalcă principul independenței profesiei de avocat, adresată adresată Primului-Ministru al Romaniei, domnul Victor-Viorel Ponta, Ministrului Finantelor Publice, domnul Eugen Orlando Teodorovici, domnului deputat Viorel Ştefan,  preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, domnului notar Liviu-Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor

–         MEMORIUL prin care U.N.B.R. argumentează solicitarea expresă ca în procedura de adoptare a Proiectului Codului Fiscal să se prevadă expres că activitatea pe care avocații o desfășoară în modalitățile de exercitare a profesiei reglementate de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și Statutul Profesiei de avocat nu poate fi tratată ca „activitate dependentă” în sensul art. 7 pct. 1 din Proiectul Codului Fiscal în forma adoptată de Senat.