CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE PUBLICATE IN MONITORUL OFICIAL
DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE NEPUBLICATE IN MONITORUL OFICIAL
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
(Dezlegarea unor chestiuni de drept în materia aplicării legii penale mai favorabile)
Începând cu data de 8 iulie 2014, toţi debutanţii în afaceri, indiferent de vârstă, vor avea acces la facilităţile pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii. Legea nr. 97 din 04 Iulie 2014 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri (Publicată în M.Of. nr. 506 din 8.07.2014) elimină condiţia vârstei maxime de 35 de ani pentru a permite accesul la stimulentele acordate. Având în vedere că actul normativ se adresează tuturor celor care se află la prima afacere, indiferent de vârstă, titlul OUG 16 din 2011 se modifică înlocuindu-se sintagma “întreprinzători tineri” cu sintagma “debutanţi în afaceri”.
(Legea nr. 97 din 04 Iulie 2014 AICI)
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE PUBLICATE IN MONITORUL OFICIAL
Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 22 Mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 0521 din 14.07.2014)
Avocaţii care nu renunţă la starea de incompatibilitate în termen de două luni de la data deciziei de primire în profesie vor fi trecuţi în tabloul avocaţilor incompatibili, fără a mai putea fi excluşi din profesie pentru acest motiv. Curtea Constituţională a decis că sintagma „care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei” prevăzută în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este neconstituţională.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
Art. 25 al. (2) din Legea 51/1995
“ In cazurile in care exista incompatibilitate, decizia de primire in profesie va produce efectele numai de la data incetarii starii de incompatibilitate, care trebuie rezolvata in termen de doua luni de la emiterea deciziei”.
În motivaţie se arată că, deşi dispoziţiile atacate se circumscriu unui obiectiv legitim, mijloacele utilizate nu sunt proporţionale cu scopul urmărit, contravenind astfel principiului nediscriminării consacrat de prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Curtea a apreciat că scopul urmărit putea fi atins prin trecerea, din oficiu sau la cerere, a avocaţilor aflaţi în stare de incompatibilitate la data primirii în profesie pe tabloul avocaţilor incompatibili, astfel cum, de altfel, se întâmplă cu acei avocaţi a căror stare de incompatibilitate survine după primirea în profesie.
Textul integralal Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 22 Mai 2014 AICI
(Decizia Curţii Constituţionale nr. 436 din 08 Iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 0523 din 14. 07.2014)
Curtea Constituţională a constatat că una dintre condiţiile impuse de lege pentru a putea participa la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecătorii, respectiv sintagma „nu au fost niciodată sancţionaţi disciplinar” este constituţională în măsura în care dispune numai cu privire la abaterile disciplinare săvârşite după intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
Art.52 alin.(3) din Legea nr. 303/2004
„Pot participa la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecătorii şi procurorii care au cel puţin gradul de curte de apel sau parchet de pe lângă curtea de apel, care au îndeplinit efectiv cel puţin 3 ani funcţia de judecător la curtea de apel sau de procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel ori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au obţinut calificativul „foarte bine” la ultimele 3 evaluări, nu au fost niciodată sancţionaţi disciplinar şi au o vechime în funcţia de judecător sau procuror de cel puţin 15 ani.”
În motivare se arată că “deşi legea nouă poate dispune cu privire la consecinţe şi efecte nerealizate susceptibile de executare continuă/succesivă, ea nu va putea reglementa cu privire la fapte care, înainte de intrarea ei în vigoare, au dat naştere sau, după caz, au modificat sau au stins o situaţie juridică, ori cu privire la efecte pe care acea situaţie juridică le-a produs înainte de aceeaşi dată. Prin urmare, abaterea disciplinară săvârşită anterior apariţiei Legii nr.303/2004 reprezintă, din perspectiva conflictului de legi civile în timp, facta praeterita, realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară ar însemna să i se atribuie efect retroactiv. De aceea, dacă legea creează o situaţie juridică nouă, ea nu ar putea să prevadă că noua situaţie juridică s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare.
Textul integral al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 436 din 08 Iulie 2014 AICI
(Decizia Curţii Constituţionale nr. 411 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 0526 din 15.07.2014)
Sancţiunile contravenţionale nu pot fi aplicate direct “conducătorilor”, ci operatorilor economici, urmând ca recuperarea prejudiciilor să se facă de la persoanele vinovate, în condiţiile legii.Curtea a constatat că sintagma „conducătorilor” cuprinsă în dispoziţiile art.82 alin.(3) teza 13 finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici este neconstituţională.
Art.82 alin.(3) din OUG nr.79/2008
„Organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice prin aparatul propriu şi/sau al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt abilitate să constate contravenţiile de la alin. (1) şi să aplice sancţiunea prevăzută la alin.(2) conducătorilor operatorilor economici nominalizaţi la art. 1”
În motivare s-a arătat că sintagma „conducătorilor” din cuprinsul dispoziţiilor art.82 alin.(3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 încalcă prezumţia de nevinovăţie, ca aspect esenţial al principiului preeminenţei dreptului într-o societate democratică, consacrat de art.1 alin.(3) din Constituţie şi ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, instituită de art.6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, Curtea constată că sancţiunea prevăzută de art.82alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2008 va fi aplicată operatorilor economici, urmând ca aceştia să recupereze atât contravaloarea amenzii, cât şi eventualele prejudicii, de la persoana/persoanele vinovate de săvârşirea faptei, în condiţiile legii.
Textul integral al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 411 din 3 iulie 2014 AICI
DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE NEPUBLICATE IN MONITORUL OFICIAL
* Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În ziua de 8 iulie 2014, Plenul Curţii Constituţionale a admis, cu unanimitate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale.
Legea nr. 82/2012 prevede obligaţia furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului de a reţine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activitaţii lor, pentru punerea acestora la dispoziţia organelor de urmarire penală, insţantelor de judecată şi organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, în scopul utilizării lor în cadrul activităţilor de prevenire, de cercetare, de descoperire şi de urmărire penală a infracţiunilor grave sau pentru rezolvarea cauzelor cu persoane dispărute ori pentru punerea in executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei.
În aceeaşi şedinţă, tot cu unanimitate de voturi, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.152 din Codul de procedură penală “Obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice”.
În şedinţa din data de 3 iulie 2014, Plenul Curţii Constituţionale, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate privind art.47 alin.(1) lit.b) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi a constatat că sintagma ”rezoluţia de clasare este definitivă” este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art.45 alin.(4) lit.b) din aceeaşi lege.
ART. 47 alin.(1) lit.b)
(1) In cazul in care sesizarea s-a facut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezolutie scrisa si motivata: (…) b) clasarea sesizarii, in cazul in care aceasta nu este semnata, nu contine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situatiei de fapt care a determinat sesizarea, precum si in cazul prevazut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezolutia de clasare este definitiva;
Plenul Curţii Constituţionale s-a întrunit, pe data de 2 iulie 2014, pentru a soluţiona, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecţia de neconstituţionalitate asupra Legii privind parteneriatul public-privat, obiecţie formulată de 94 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat Liberal.
În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională a admis în parte, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.38 alin.(1) din Legea privind parteneriatul public-privat – prin care se introduce posibilitatea modificării unilaterale sau a rezilierii contractului de către partenerul public – sunt neconstituţionale.
(Decizia Curţii Constituţionale Nr.390 din 2 iulie 2014 AICI)
În ziua de 2 iulie 2014, Plenul Curţii Constituţionale a admis, cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.59 alin.(2), art.60 alin.(1) şi art.62 alin.(3) din Legea nr.360/2002 privind Statutul Poliţistului şi a constatat căacestea sunt neconstituţionale.
Articolul 59 alin. (2) din Legea nr.360/2002
„Procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului de interne.”
Articolul 60 alin (1) “Aplicarea sanctiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor, dupa expirarea termenului de contestare, prevazut la art. 61 alin. (1).”
Articolul 62 alin. (3) “Consiliile de disciplina isi desfasoara activitatea in baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne.”
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
(Dezlegarea unor chestiuni de drept în materia aplicării legii penale mai favorabile)
(Decizia Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr 12 din 02 Iunie 2014, Dosar nr. 13/1/2014/HP/P, publicată în Monitorul Oficial nr. 0507 din 08.07.2014)
În esenţă, problema cu a cărei dezlegare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este aceea dacă noua incriminare a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 din noul cod penal, dezincriminează sau integrează cazurile de pluralitate constituită de infractori care nu îmbracă forma unui grup organizat, incriminate de art. 323 vechiul cod penal sau de art. 8 din Legea 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013).
Răspunsul ICCJ este că elementele constitutive ale acestor fapte se regăsesc în noua reglementare penală, nefiind dezincriminate.
Art. 323 din Codul penal din 1969
“Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni
Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii”.
Art. 7 din Legea nr. 39/2003
„(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
Art. 8 din Legea nr. 39/2003
”Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal.”
Art. 367 Noul Cod Penal “Constituirea unui grup infractional organizat”
(1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a unui astfel de grup se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cand infractiunea care intra in scopul grupului infractional organizat este sanctionata de lege cu pedeapsa detentiunii pe viata sau cu inchisoarea mai mare de 10 ani pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute in alin.(1) si (2) au fost urmate de savarsirea unei infractiuni, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevazute in alin.(1) si (2), daca denunta autoritatilor grupul infractional organizat, inainte ca acesta sa fi fost descoperit si sa se fi inceput savarsirea vreuneia dintre infractiunile care intra in scopul grupului.
(5) Daca persoana care a savarsit una dintre faptele prevazute in alin.(1) – (3) inlesneste, in cursul urmaririi penale, aflarea adevarului si tragerea la raspundere penala a unuia sau mai multor membri ai unui grup infractional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Prin grup infractional organizat se intelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumita perioada de timp si pentru a actiona in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni.
ICCJ constată că acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 din Codul penal, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 din Codul penal anterior. Singura modificare operată de către legiuitor faţă de textul din art. 7 raportat la art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 îl reprezintă extinderea sferei noţiunii de grup infracţional organizat, care până la intrarea în vigoare a noului cod penal,era limitată la infracţiunile grave. Astfel, în concepţia noului Cod penal, grupul infracţional organizat are ca scop comiterea uneia sau mai multor infracţiuni, spre deosebire de dispoziţiile art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012, când aceasta era limitată la comiterea unei „infracţiuni grave” în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, fiind totodată eliminată şi condiţia ca grupul să fi fost constituit pentru a obţine un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
De altfel, după cum rezultă din expunerea de motive a noului Cod penal, voinţa legiuitorului a fost să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări cadru – constituirea unui grup infracţional organizat – cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, explicaţia abrogării vechilor dispoziţii ale art. 7-10 din Legea nr. 39/2003 constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal.
(Textul integral al Deciziei ICCJ nr 12 din 02 Iunie 2014 AICI)
(Decizia Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 16 Iunie 2014, Dosar nr. 15/1/2014/HP/P, publicată în Monitorul Oficial nr. 0525 din 15.07.2014)
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, în care se punea întrebarea dacă în interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza în care este vorba despre o hotărâre de condamnare cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoaşterii vinovăţiei.
Curtea a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală anterior, reţinută condamnatului şi valorificată în pedeapsa concretă.
Art. 6, alin 1 Noul Cod Penal
Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei
(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
Art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală anterior
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
În motivaţie se arată că, potrivit art. 187 din Codul penal, prin “pedeapsă” prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege, care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Aşadar, operează o singură reducere a pedepsei, fără posibilitatea aplicării succesive a dispoziţiilor privind recunoaşterea infracţiunii, în sensul reducerii cu încă o treime a maximului special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită.
Cauza specială de reducere a pedepsei – art. 3201 din Codul de procedură penală anterior – se aplică numai în cursul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri definitive (în situaţii tranzitorii), şi nu este susceptibilă de aplicabilitatea principiului retroactivităţii legii penale mai favorabile în faza executării. Nu ar putea fi admisă o teză contrară, întrucât s-ar aduce atingere stabilităţii raporturilor juridice – unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării.
(Textul integral al Deciziei ICCJ nr. 14 din 16 Iunie 2014 AICI)
(Decizia Inaltei Curti de Casaţie şi Justiţie nr. 13 din 05 Iunie 2014, Dosar nr. 14/1/2014/HP/P, publicată în Monitorul Oficial nr. 0505 din 08.07.2014)
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în sensul că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, privitoare la legea mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, sunt aplicabile şi cu privire la hotărârea de condamnare pronunţată de un alt stat faţă de cetăţenii români, dacă aceasta a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(Textul integral al Deciziei ICCJ nr. 13 din 05 Iunie 2014 AICI)
(Decizia Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 15 din 23 iunie 2014, Dosar nr. 16/1/2014/HP/P, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 546 din 23 iulie 2014.)
Înalta Curte a fost învestită pentru interpretarea dispoziţiilor privind aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (art. 6 alin. 1 din Codul penal), în ipoteza unei infracţiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal. Problema supusă dezlegării a fost dacă pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut de legea nouă pentru infracţiunea săvarşită sau cu maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea savârşită prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, care prevăd că “Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.”)
Înalta Curte a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infracţiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut în legea nouă pentru infracţiunea savarsita prin luarea in considerare a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal.
(Textul integral al Deciziei ICCJ nr. 15 din 23 iunie 2014 AICI)
Pe data de 14 iulie 2014, Ministerul Justiţiei a supus dezbaterii publice proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii societăților nr.31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr.359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare
Conform expunerii de motive, modificările au la bază necesitatea transpunerii Directivei 2012/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iunie 2012 de modificare a Directivei 89/666/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2005/56/CE şi 2009/101/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte interconectarea registrelor centrale, ale comerţului şi ale societăţilor.
În sensul concretizării legislative a prevederilor Directivei 2012/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iunie 2012 proiectul de act normativ prevede :
○ Consacrarea sistemului de interconectare a registrelor comerţului şi a rolului în cadrul acestui sistem al registrului central al comerţului ;
○ Stabilirea categoriilor de informaţii disponibile prin sistemul de interconectare a registrelor comerţului şi pe portalul de servicii online al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului si reglementarea modalităţii de transmitere a acestora potrivit prevederilor Directivei;
○ Modalitatea de asigurare a interoperabilităţii registrului central al comerţului şi a registrelor comerţului teritoriale cu sistemul de interconectare a registrelor comerţului documentele şi informaţiile fiind disponibile în format standard de mesaj şi accesibile prin mijloace electronice;
○ Principiul alocării identificatorului unic profesioniştilor supuşi obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului precum şi identificarea modalităţii de stabilire a formulei acestuia ;
○ Procedura de comunicare şi tipurile de informaţii şi documente care fac obiectul acestei proceduri în privinţa dizolvării, lichidării, insolvenţei şi după caz radierii societăţilor înfiinţate in state ale Uniunii pentru care se impune efectuarea comunicărilor de documente şi informaţii către statele membre unde aceste societăţi au înfiinţat sucursale ;
○ Reglementarea modalităţii de notificare cu privire la producerea efectelor fuziunii transfrontaliere şi a succesiunii consecinţelor derivate din cronologia prestabilită în care decurge publicitatea legală în situaţii cu impact transfrontalier ;
Modificările propuse vizează în subsidiar şi:
– introducerea identificatorului unic ca element suplimentar de control al fluctuaţiilor reale ale activității agenților economici, măsurile propuse permiţând identificarea profesioniștilor activi;
– asigurarea corelării prevederilor Legii societăților nr. 31/1990 cu noul Cod civil și noul Cod de procedură civilă în materia ipotecii asupra părților sociale;
– asigurarea interpretării unitare a dispozițiilor art. 25118 din Legea nr. 31/1990 prin clarificarea soluției acestei norme în sensul prevederii exprese a faptului că rapoartele expertului/experților independenți sunt obligatorii în cazul în care cel puțin una dintre legislațiile aplicabile fuziunii transfrontaliere prevede astfel;
– îmbunătățirea mecanismelor legale de dizolvare, lichidare și radiere, inclusiv prin corelarea cu dispozițiile Legii nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență facilitându-se soluționarea cu celeritate a cererilor care privesc aceste proceduri;
– transferul competentei de prelungire a perioadei de lichidare voluntară de la tribunal la oficiul registrului comerţului, aceasta fiind de natură a reduce/simplifica formalitățile de lichidare, dar şi pentru a degreva instanțele judecătorești;
– asanarea mediului de afaceri prin radierea, din oficiu, de către registrul comerțului a societăților aflate în lichidare de mai mult de 7 ani în urma aplicării dispozițiilor Legii nr.314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți comerciale și a Legii nr.359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice se vor radia, din oficiu, din registrul comerțului.
Proiectul de lege si expunerea de motive AICI
*(Până la transpunerea Directivei 2012/17/UE, EBR reprezintă singura rețea de registre comerciale care operează la nivel European, însă România nu este membră. Vedeţi aici portalul European Business Register (EBR) .
Pe 22.07.2014, Misterul Afacerilor Interne a supus Dezbaterii publice Proiectul de Ordonanţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Printre altele, proiectul are în vedere:
– îndreptarea unor erori identificate în norme de trimitere la articole din cuprinsul ordonanţei de urgenţă sau din cuprinsul codului penal sau de procedură penală;
– realizarea unei norme de trimitere la prevederile Codului de procedură penală care stabilesc unele condiţii cu privire la recoltarea mostrelor biologice, în cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe;
– completarea listei instituţiilor medicale unde se recoltează mostre biologice cu două categorii: unităţi de asistenţă medicală autorizată, respectiv ambulanţe ori autospeciale cu această funcţie aparţinând Serviciului mobil de urgenţă;
– asimilarea perioadei când titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un vehicul sau tramvai (permis reţinut/retras) cu perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce;
– completarea cazurilor de reexaminare când permisul de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri definitive, cu situaţia în care a intervenit aplicarea legii penale de dezincriminare; – reglementarea situaţiei în care măsura anulării permisului a fost dispusă în baza hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală, potrivit art. 4 din Codul penal, în sensul că titularul permisului de conducere anulat se poate prezenta de îndată la examen pentru obţinerea unui nou permis de conducere.
– reglementarea situaţiei în care titularul permisului de conducere depune o cerere de restituire ca urmare a hotătârii definitive a instanţei prin care se constată aplicarea legii penale de dezincriminare potrivit art. 4 din Codul penal, iar măsura anulării nu a fost dispusă până la data depunerii cererii, în sensul că şeful serviciului rutier competent dispune restituirea permisului de conducere.
Nota de fundamentare
Proiect Ordonanţă pentru modificarea si completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
Uniunea Naţională a Barourilor din România anunţă organizarea examenului de primire în profesia de avocat (pentru dobândirea titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, sesiunea septembrie 2014.
Data desfăşurării examenului este 15 septembrie 2014, pentru toţi candidaţii, dată care a fost anunţată prin publicarea Hotărârii nr. 884 a Consiliului U.N.B.R. din data de 14 decembrie 2013.
Examenul constă în verificarea cunoştinţelor juridice cu caracter preponderent teoretic, pentru dobândirea titlului profesional de avocat stagiar şi cu caracter preponderent practic – aplicativ pentru dobândirea titlului profesional de avocat definitiv.
Examenul se va desfăşura prin susţinerea unei probe tip grilă, care cuprinde:
– 100 de întrebări cu caracter preponderent teoretic, câte 20 de întrebări din fiecare materie de examen, pentru candidaţii pentru dobândirea titlului profesional de avocat stagiar;
– 100 de întrebări cu caracter preponderent practic – aplicativ câte 20 de întrebări din fiecare materie de examen, pentru dobândirea titlului profesional de avocat definitiv.
Materiile de examen sunt:
– organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;
– drept civil;
– drept procesual civil;
– drept penal;
– drept procesual penal.
Examenul se va susţine în mod unitar, în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor – I.N.P.P.A. (în continuare I.N.P.P.A.) şi se va desfăşura prin I.N.P.P.A. Central – Bucureşti şi prin centrele teritoriale ale acestuia, în conformitate cu Regulamentul de examen, aprobat prin Decizia nr. 128/08.07.2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. şi adaptat în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 962/24.05.2014 a Consiliului U.N.B.R.
Tematica de examen a fost stabilită prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 962/2014 şi reprodusă în anexa Deciziei Comisiei Permanente nr. 128/2014, ambele publicate pe site-ul U.N.B.R. (www.unbr.ro)
Arondarea candidaţilor pentru susţinerea examenului se face în raport de baroul la care s-a depus cererea de înscriere la examen şi la care, în caz de primire în profesie, candidatul care a promovat examenul este obligat să se înscrie, fără a putea să se înscrie în alt barou, astfel:
a) I.N.P.P.A. central (Bucureşti): Barourile Bucureşti, Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa, Ilfov, Constanţa, Tulcea, Dâmboviţa;
b) Centrul teritorial Braşov: Barourile Braşov, Buzău, Covasna, Harghita, Mureş, Prahova şi Sibiu;
c) Centrul teritorial Cluj-Napoca: Barourile Alba, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj şi Maramureş;
d) Centrul teritorial Craiova: Barourile Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Argeş, Teleorman şi Vâlcea;
e) Centrul teritorial Iaşi: Barourile Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui;
f) Centrul teritorial Galaţi: Barourile Galaţi, Brăila şi Vrancea;
g) Centrul teritorial Timişoara: Barourile Arad, Bihor, Caraş-Severin, Hunedoara, Satu-Mare şi Timiş.
Înscrierea la examenul de primire în profesie pentru dobândirea calităţii de avocat stagiar şi pentru persoanele care au susţinut examenul de definitivat în alte profesii juridice se va desfăşura astfel:
– Cererile de înscriere a candidaţilor la examen, se vor depune în intervalul 01 august 2014 – 18 august 2014 la secretariatul baroului la care candidatul urmează să-şi desfăşoare activitatea în cazul în care va fi declarat admis.
– Cererile vor fi însoţite de actele prevăzute în Regulamentul de examen.
– În perioada 19 – 21 august 2014 barourile vor verifica dosarele de înscriere la examen iar rezultatul verificărilor se afişează conform prevederilor Regulamentului de examen. În perioada 23 – 25 august 2014 se vor soluţiona contestaţiile formulate de candidaţii cărora li s-a respins înscrierea la examen.
– În cazuri temeinic justificate, cu aprobarea Comisiei Permanente a U.N.B.R., dosarul poate fi completat cu actele ce nu au putut fi procurate din motive obiective, cu cel mult 5 zile înainte de data examenului. Pentru candidaţii care au susţinut examenul de licenţă în anul universitar 2014, se admite depunerea adeverinţei de absolvire a examenului de licenţă fără ca aceasta să fie însoţită de foaia matricolă, dacă unităţile de învăţământ nu au emis diplomele de licenţă.
Taxa de examen este de 800 lei şi se va achita în contul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor – I.N.P.P.A. din Bucureşti nr. RO56RNCB0082044172480001 deschis la B.C.R. – Sucursala Unirea – Bucureşti cu menţiunea „Taxă examen primire în profesie ca avocat stagiar, sesiunea septembrie 2014”, respectiv „Taxă examen primire în profesie ca avocat definitiv, sesiunea septembrie 2014”.
Este interzisă perceperea de către I.N.P.P.A. sau barouri, cu orice titlu, de sume suplimentare pentru operaţiuni care au legătură cu înscrierea candidaţilor la examen sau cu susţinerea acestuia.
Uniunea Internaţională a Avocaţilor (UIA) a demarat o campanie de promovare a principiilor majore ale profesiei de avocat, publicând reglementări din mai multe ţări, aparţinând diferitelor sisteme de drept. În luna iulie 2014 au fost încărcate pe site-ul UIA zeci de documente în acest sens, care pot fi accesate AICI.
Această bază de date este o extensie, la o scară redusă a proiectului “Biblioteca universală pentru profesia juridica”, pe care UIA l-a demarat în 2005, în parteneriat cu Universitatea din Torino.
Scopul publicării recente, pe site-ul UIA a reglementărilor din diverse state este acela de a face accesibile, prin mijloace media , a tuturor surselor documentare de drept pozitiv care organizează și reglementează profesia de avocat în întreaga lume : legi, coduri de etică și alte reglementări cu privire la principiile majore ale profesiei, aplicabile în diferite ţări.
(publicat pe 24.07.2014 pe site-ul Comisiei Europene)
Comisia Europeană a publicat în luna iulie un raport succint asupra consultării publice în privința evaluării legislației copyright-ului în spațiul Uniunii Europene. Raportul prezintă o imagine calitativă de ansamblu oferită de răspunsurile și părerile primite din partea consumatorilor, a celor care dețin drepturile de autor, a utilizatorilor comerciali și instituționali ai conținutului aflat sub incidența copyright-ului, a reprezentanților organizațiilor de management a drepturilor colective, precum și a guvernelor.
Percepțiile și informațiile adunate prin intermediul acestei consultări sunt un element esențial în procesul de evaluare inițiat de Comisia Europeană în privința legislației copyright-ului în spațiul european. Consultarea, care a avut loc între 5 decembrie 2013 și 5 martie 2014, a creat un interes enorm, generând nu mai puțin de 9.500 de răspunsuri, una dintre cele mai ridicate rate de participare înregistrate în consultările propuse de Comisie de-a lungul timpului. Acest rezultat confirmă importanța și complexitatea subiectului pentru cetățenii din statele membre ale Uniunii Europene.
În cuprinsul raportului sunt examinate drepturile și funcționarea pieței unice (prin teme precum accesul transfrontalier la conținutul online, drepturile relevante pentru transmisiile digitale – drepturile de acces și reproducere, realizarea link-urilor și căutărilor pe Internet, redistribuirea conținutului digital descărcat care a fost deja achiziționat, înregistrarea conținutului și chestiuni conexe, utilizarea și interoperabilitatea simbolurilor de identificare și condițiile de protecție), restricțiile și excepțiile din piața unică (prin subiecte precum actualul cadru legal pentru excepții și restricții, flexibilitatea excepțiilor, teritorialitatea excepțiilor, accesul la conținutul din librării și arhive, excepțiile conținutului utilizat în scopul predării, cercetării și al informării persoanelor cu dizabilități, analizarea informațiilor și textelor, conținutul generat de utilizator), copierea și reprografierea privată, remunerarea echitabilă a autorilor și interpreților, respectarea drepturilor, titlu unic pentru copyright în spațiul UE, precum și alte chestiuni ridicate de răspunsurile primite din partea participanților la consultarea publică.
RAPORTUL INTEGRAL AICI